Evoluția Sistemului Monetar în România

1. Introducere

Moneda şi circulaţia monetară au jucat un rol crucial astfel încât modificările monetare au influenţat relaţiile economice şi raporturile dintre diferite grupuri sociale. Acest proiect urmăreşte evoluţia monetară pe teritoriul românesc din antichitate şi până în prezent. În România sistemul monetar a avut o evoluţie fascinantă din toate punctele de vedere. Apariţia monedei a constituit, una dintre cele mai mari binefaceri ale umanităţii. Acest eveniment istoric a deschis calea afirmării depline a sistemului instituţional al diviziunii muncii prin faptul că a dat naştere posibilităţii calculului economic (monetar). Avantajele utilizării banilor (ale schimbului indirect) în comparaţie cu trocul (schimbul direct) sunt enorme.

Rolul monedei în economie a dominat, dintotdeauna, scena dezbaterilor economice. Mirajul banilor a fost confiscat prin diverse formulări, devenite treptat, în manualele de economie, aproape proverbiale. De exemplu, filozoful şi economistul clasic David Hume scria că „banii nu sunt roţile comerţului; ei sunt uleiul care face mişcarea roţilor lină şi uşoară”. Şi lesne se poate deduce de aici că mai mult ulei înseamnă mai puţină frecare şi, deci, o mai mare turaţie a „motorului” economic. Iar rostul mecanicului-şef, cel menit să asigure "reglajul fin", se legitimează, metaforic, de la sine.

2. Moneda în Antichitate

Primele monede bătute pe actualul teritoriu al României sunt emisiunile oraşelor greceşti vest-pontice care apar la aproximativ două secole după apariţia primelor monede în Asia Mică. Histria este primul oraş unde este documentată emisiunea de monedă proprie: cele mai vechi monede au fost bătute în jurul anului 480/475 î. Hr. Este vorba despre monede de argint turnate care au pe avers simbolul oraşului (vulturul pe delfin spre stânga) încadrate într-un pătrat incus iar pe revers două capete umane alăturate şi inversate. Ulterior, aproximativ între 450-350 î. Hr., Histria a bătut şi monede din bronz care sunt încadrate în două tipuri: primul, cu o roată cu patru spiţe pe avers, iar al doilea cu reprezentarea zeului fluvial Istros pe avers şi emblema cetăţii pe revers. Alte emisiuni din bronz mai târzii care pot fi datate până în sec. I î. Hr. îi reprezintă pe avers pe zeii Helios, Demetra, Hermes şi Apollo. Ultimele emisiuni din perioada autonomă a oraşului, datate până spre jumătatea sec. I d. Hr., o reprezintă pe zeiţa Athena pe avers şi un caduceu.

Al doilea oraş pontic care a bătut monedă este Callatis ale cărui prime emisiuni sunt drahmele de argint, bătute după sistemul ponderal eginetic folosit în oraşe ca Heraclea Pontică, Bysantion şi Sinope. Iconografia monedelor din argint callatiene este evident influenţată de emisiunile lui Alexandru cel Mare: pe avers, Herakles imberb cu blana leului din Nemea pe cap iar pe revers tolba cu arc, măciuca şi spicul de grâu. Perioada de emisiune a acestor monede pare să fi fost scurtă, mai exact, redusă la domnia lui Alexandru cel Mare şi până în 313 Î. Hr., anul asediului cetăţii de către Lysimach. Datate de la sfârşitul sec. III î. Hr. până spre mijlocul sec. I î. Hr. (în momentul intervenţiei lui Burebista în Dobrogea), monedele din bronz callatiene cunosc o evoluţie iconografică mult mai diversificată decât cele din argint. Pe avers sunt reprezentaţi Dionysos, Demetra, Herakles, Athena, Hermes şi Artemis iar pe revers atribute specifice divinităţilor de pe avers şi membrii ai cortegiilor acestora, precum şi legenda oraşului şi/sau numele divinităţii de pe avers, contramărci, nume de magistraţi.

Tomis bate monedă din a doua jumătate a sec. III î. Hr. Exceptând staterii de tip Alexandru cel Mare şi Lysimach, acest oraş bate numai monedă din bronz. Emisiunile tomitane prezintă o mare varietate iconografică: primele monede îl reprezintă pe Apollo pe avers şi trepiedul împreună cu legenda TOMI pe revers, eventual cu aplicarea de contramărci (capul lui Helios sau monogramă pe avers iar pe revers nume de magistraţi abreviate). Alte tipuri tomitane din epoca autonomă reprezintă capul lui Zeus pe avers şi acvila şi două protome de cai pe revers sau un spic, capul lui Hermes pe avers şi caduceul (kerykeion) pe revers, capetele Dioscurilor alăturate pe avers iar pe revers doi cai la trap. Adesea pe revers se întâlneşte numele oraşului împreună cu o mare varietate de sigle şi abrevieri de magistraţi monetari.

Toate cele trei oraşe au bătut monedă de tip Filip II şi Alexandru cel Mare. Este vorba de stateri şi tetradrahme ale căror reprezentări şi legende sunt identice cu originalele. Diferite sunt doar siglele care exprimă atelierele de emisiune.