Evoluții ale inflației

Inflatia este procesul de crestere semnificativa si persistenta a nivelului preturilor. În

perioadele în care se manifesta fenomenele inflationiste, influenta preturilor care cresc este

mai mare decât a celor care scad, astfel încât, pe total, nivelul mediu al preturilor va creste.

De asemenea, inflatia mai poate fi definita prin scaderea puterii de cumparare a unei

unitati monetare (respectiv a cantitatii de bunuri si servicii ce poate fi achizitionata prin

intermediul unei unitati monetare).

De obicei, o crestere a nivelului mediu al preturilor de sub 1% anual nu este

considerata inflatie. Un nivel al inflatiei între 1 si 3 % pe an este considerat rezonabil pentru

o economie în expansiune, iar o astfel de inflatie se numeste inflatie târâtoare. La polul opus

se situeaza situatia în care inflatia este de peste 50% pe luna, caz în care avem hiperinflatie.

Pe termen lung inflatia este prezenta în orice economie. Deci, fenomenul nu poate fi

controlat în totalitate, ci doar influentat. Inflatia nu este „paguboasa” pentru toata lumea. Cei

care anticipeaza corect evolutia acesteia au de câstigat, în timp ce cei care nu o pot anticipa au

în general de pierdut.

Inflatia este un obstacol important în calea implementarii politicilor economice de

crestere economica, datorita faptului ca anticiparile agentilor nu mai pot fi efectuate corect, si

de aici o risipa de resurse si o neîncredere în politicile implementate de puterea publica.

Este necesar sa facem distinctie între inflatia anticipata si inflatia neanticipata.

Inflatia neanticipata este acea crestere surprinzatoare a preturilor, crestere care nu a fost

anticipata de catre agentii economici. Acest nivel al inflatiei poate fi mai mare decât nivelul

real, determinat ex-post, sau mai mic decât acesta. Inflatia anticipata este acea inflatie pe

care agentii economici o asteapta în decursul perioadei urmatoare. Procesul inflationist

determina o redistribuire a veniturilor între agentii care împrumuta bani si cei care dau cu

împrumut.

1.2Masurarea inflatiei

Inflatia poate fi masurata prin intermediul mai multor indicatori. Cei mai importanti

dintre acestia sunt:

a) indicele preturilor bunurilor de consum (IPC);

b) indicele preturilor de productie (IPP);

c) indicele general al preturilor (IGP);

d) deflatorul PIB.

Indicele preturilor bunurilor de consum (IPC) masoara evolutia preturilor unui cos de

produse semnificativ pentru cheltuielile efectuate de o gospodarie reprezentativa.

Componentele acestui cos si ponderea acestora în cheltuielile totale sunt determinate de catre

Institutul National de Statistica pe baza unor studii efectuate prin sondaj asupra gospodariilor

din România.

Indicele preturilor de productie (IPP) masoara evolutia preturilor în stadiile anterioare

consumului final, respectiv preturile materiior prime, al semifabricatelor si ale produselor

finite înainte a fi livrate pe piata.

Indicele general al preturilor (IGP) masoara evolutia tuturor preturilor din economie,

respectiv atât a preturilor bunurilor consumate de catre gospodarii cât si a preturilor bunurilor

care intra în procesele de productie. Acesta reprezinta cel mai general mod de masurare al

inflatiei

. Deflatorul PIB arata evolutia nivelului mediu al preturilor tuturor bunurilor si

serviciilor incluse în PIB, si se calculeaza astfel:

nominal PIB

Deflatorul PIB = •100

real PIB

Diferenta dintre IGP si deflatorul PIB provine din structura diferita a bunurilor si

serviciilor care sunt incluse în fiecare dintre acestia. Daca deflatorul PIB se calculeaza pe baza

bunurilor si serviciilor produse în interiorul tarii, indicele general al preturilor se calculeaza

tinând cont si de produsele importate.