Evoluții macroeconomice în România

Evolutii macroeconomice in Romania

Schimburile economice leaga colectivitatile umane precum o uriasa panza de paianjeni. Aceste schimburi s-au impus dincolo de frontierele lingvistice, geografice sau politice, formand lanturi si retele de piete.

Legaturile dintre piete din interiorul unei tari sunt mai puternice decat cele din exterior O serie de factori de coeziune explica aceasta caracteristica : sistemul legislativ si institutiile economice de reglementare, moneda nationala si institutiile aferente, infrastructura economica generala, utilitatea lingvistica si etnica, alti factori(norme culturale si de civilizatie, educatie, traditii etc.)

1. Rata inflaţiei-notiuni teoretice

Definiţia inflaţiei şi a ratei inflaţei

Inflaţia reprezintă fenomenul de creştere continuă şi generală a preţurilor sau o scădere persistentă a puterii de cumpărare a banilor din economie. Fenomenul de creştere a preţurilor se manifestă datorită dezechilibrului dintre cererea de monedă din economie şi masa monetară aflată în circulaţie. Acest dezechilibru poate avea ca surse: diminuarea activităţii economice, o creştere monetară nejustificat de mare. Este evident că în cazul în care se manifestă simultan ambele surse decalajul inflaţionist se adânceşte foarte mult.

Aceste aprecieri teoretice sunt greu de observat în practică. Nu putem spune cu uşurinţă dacă o creştere de preţ a unui produs se datorează excesului de masă monetară sau a creşterii calităţii acestuia. Totuşi pentru o mai uşoară identificare a fenomenului inflaţionist ar trebui să precizăm şi ce creşteri de preţ nu constituie inflaţie:

inflaţia nu este o creştere întâmplătoare sau de scurtă durată a preţurilor; astfel creşterile preţurilor din faza de expansiune economică sau a bunurilor sezoniere nu trebuie etichetate a constitui inflaţie câtă vreme există probabilitatea revenirii la preţurile anterioare odată cu faza de recesiune economică, respectiv schimbarea anotimpurilor ;

inflaţia nu priveşte creşterea nivelului preţurilor la nivel individual sau al unui bun "reprezentativ" (cum ar fi aurul, spre exemplu), ci se referă la o creştere a nivelului general al preţurilor ;

Deasemenea nu trebuie să ne îngrijoreze orice nivel al creşterii preţurilor şi să-l catalogăm drept inflaţie; dacă această creştere de preţuri este însoţită de o creştere economică substanţială şi ea nu influenţează deciziile luate de agenţii economici atunci nu avem motive să o catalogăm drept inflaţie; subiectivitatea implicată de aprecierea privind influenţarea deciziilor agenţilor economici face ca acest criteriu să prezinte o mai mică importanţă.

Fenomenul inflaţionist este extrem de complex fiind supus unor determinări de ordin economic, politic, social, de anticipare, ceea ce face ca trăsăturile sale să nu apară cu claritate. De aceea, între teoreticienii inflaţiei apar controverse în ceea ce priveşte măsurarea, cauzele şi remediile sale. Deşi deprecierea monedei este un element comun tuturor proceselor inflaţioniste apar complicaţii şi divergenţe datorită ritmurilor diferite de creştere a preţurilor individuale şi a dificultăţii în determinarea cauzelor principale ale acestor creşteri.

2. Clasificări ale inflaţiei

Există numeroase clasificări ale inflaţiei. Vom prezenta patru criterii de clasificare şi vom analiza înţelesurile diverselor categorii de inflaţie:

După modul de funcţionare al pieţei avem

inflaţie deschisă;

inflaţie reprimată.

Dacă inflaţia este deschisă orice exces de cerere (pe piaţa bunurilor sau a forţei de muncă) conduce la o creştere a preţurilor şi salariilor. Inflaţia reprimată apare atunci când controlul guvernamental împiedică creşterea preţurilor astfel încât excesul de cerere este doar reprimat, nu şi redus. Însă odată cu îndepărtarea controlului guvernamental trebuie să ne aşteptăm la creşteri de preţuri şi salarii.