Evoluții și tendințe privind politica monetară și fiscal-bugetară în România

INTRODUCERE

Scopul acestei lucrări este de a oferi o prezentare și totodată o analiză a evoluției și tendințelor privind politica monetară și fiscal-bugetară în România.

În primul capitol, voi face o scurtă prezentare aevolutiei și obiectivelor politicii monetare precum și evolutia politicii fiscal-bugetare.Pentru a răspunde unor cerințe similare conturate din perspectiva implementării politicii monetare în România, această lucrare urmărește să extindă aria informațiilor pe care le poate furniza analiza monetară în actualul context al economiei românești.

În al doilea capitol, voi prezenta si analiza,indicatorii privind politica fiscal-bugetară (cheltuielile, veniturile, și deficitul bugetar) și indicatorii politicii monetare ( rata inflației, cursul de schimb valutar și datoria publică) în România în perioada 2014-2019, iar la final voi prezenta concluziile aferente acestei lucrări.

1. Evoluții și tendințe privind politica monetară și fiscal-bugetară în România.

O mare parte a teoriei economice, precum și a practicii recente a băncilor centrale atribuie monedei și analizei monetare un rol important în formularea și implementarea politicii monetare. Acesta decurge din relevanța informațiilor pe care le oferă băncii centrale o analiză monetară comprehensivă - în cadrul căreia rezultatele generate de tehnicile statistice și econometrice sunt complementate de expert judgement - , cele mai semnificative fiind informațiile referitoare la evoluția prețurilor, riscurile la adresa dezinflației/stabilității prețurilor, precum și la dinamica creșterii economice.

1.1. Noțiuni introductive privind politica monetară

Politica monetară reprezintă unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul căreia se acționează asupra cererii și ofertei de monedă din economie.

Obiectivele politicii monetare și anume: limitarea creșterii prețurilor, eliminarea supraevaluării monedei naționale în vederea asigurării sustenabilității balanței de plăți, au fost compromise de fragilitatea sistemului bancar, de rigiditatea economiei reale precum și de constrângerile de natură socială. Din acest motiv, s-au succedat perioade de control asupra masei monetare și de echilibrare a pieței monetare și valutare, cu cele în care masa monetară a sporit considerabil, iar cursul de schimb a fost supraevaluat .

În anul 1991, politica monetară a avut ca obiectiv controlul privind creșterea masei monetare, printr-o serie de măsuri de limitare a creditului neguvernamental. Efectul generat a constat în amplificarea indisciplinei financiare și fenomenul de neplată a datoriilor, respective blocajul financiar.

În anul 1992 politica monetară a fost ezitantă și marcată de fluctuații; masa monetară a crescut rapid, iar fenomenul inflaționist s-a reinstalat.

Astfel, pentru perioada 1991 - 1993 rezultatele politicii monetare au fost parțiale: în anul 1993, inflația măsurată prin indicii prețurilor de consum a depășit 250% (nivel mediu anual), fenomen care a demonstrat și apogeul dificultăților în economie.

Anul 1994 prezintă importanță și prin aceea că a marcat redobândirea încrederii în moneda națională. Dacă până în acel moment se manifestau intens demonetizarea, dolarizarea și dezintermedierea financiară, din 1994 procesele respectiv au fost stopate. Masa monetară a crescut în termeni reali, economiile și creditul, de asemenea, iar viteza de circulație a monedei sa stabilizat.