Facilități și Restricții Naționale privind Localizarea și Delocalizarea unor Filiale ale Companiilor Multinaționale

Introducere

Contextul actual marcat de intensificarea interacţiunilor între naţiuni, cu implicaţii directe asupra creşterii concurenţei, a determinat interesul crescut al mediului economic asupra modalităţilor de obţinere a succesului pe piaţă. Globalizarea a impus firmelor să fie competitive, inovative şi dinamice pentru a putea trece testul pieţei.

O dată cu dezvoltarea noilor tehnologii de informaţie şi de comunicare, a deschiderii noilor pieţe asiatice şi central-est europene, a liberalizării comerţului prin prevederile OMC şi prin crearea uniunilor comerciale, companiile au cunoscut o evoluţie spectaculoasă a internaţionalizării.

Acest fenomen de deschidere spre schimburi comerciale, împreună cu accentuarea presiunii competitive şi a nevoii de a reduce costurile, a determinat o dezvoltare a strategiilor de relocalizare a firmelor, în dorinţa a a găsi localizări care să deţină avantaje competitive. Localizarea, cu tot cumulul de caracteristici pe care le deţine, devine tocmai acel avantaj concurenţial pe care firmele doresc să îl dobândească.

Contextul actual al globalizării, al pieţei libere şi al concurenţei din ce în ce mai acerbe, transformă competitivitatea în condiţia sine qua non a succesului pe piaţă. Crearea unui mediu competitiv depinde în egală măsură de firmele care activează în acel mediu, dar şi de regulile jocului stabilite de către stat. Firmele se zbat să obţină o cotă de piaţă cât mai bună, şi deci, un profit cât mai mare, elaborând strategii şi politici cât mai adecvate (care să le diferenţieze faţă de concurenţă), iar regiunile/naţiunile trebuie să se lupte în a obţine acel avantaj competitiv care determină atragerea pe teritoriul lor a cât mai multor investiţii. Motivele pentru care unele naţiuni/regiuni sunt mai atragătoare pentru firme decât altele sunt reprezentate de politicile economice şi fiscale ale respectivelor ţări, de existenţa infrastructurii corespunzătoare sau de nivelul redus al birocraţiei.

România trebuie să depună în continuare efort pentru a deveni un mediu de afaceri atractiv pentru investitorii străini. Mai mult decât atât, ţara noastră trebuie să îşi dezvolte o strategie bine articulată prin care să-şi atingă ţinta finală: obţinerea unui avantaj competitiv real, bazat pe inovare şi fără susţineri artificiale. Rămâne de văzut în ce măsură ţara noastră va reuşi să parcurgă drumul anevois şi lung spre o economie competitivă.

Tema de faţă, a strategiilor de localizare-delocalizare, ca fenomene specifice internaţionalizarii companiilor, deşi pare a fi o tema apărută recent pe plan economic, îşi regăseste radacinile în teoriile economice clasice, cum ar fi teoria avantajelor absolute a lui Adam Smith sau teoria avantajelor comparative a lui David Ricardo, dar şi în teorii mai noi, spre exemplu teoria înzestrării cu factori de producţie a economiştilor Eli Heckscher – Bertil Ohlin - Paul Samuelson, teoria avantajelor competitive a lui M Porter, teoria curbei de experienţă , teoria ciclului internaţional al produsului a lui Vernon sau teoria economiei de scară si teoria comerţului intrasectorial.

Facilităţile şi restricţiile pe care ţara noastră le oferă companiilor mulinaţionale dornice să se delocalizeze din ţara-mamă şi să se localizeze în România reprezintă o temă importantă, mai ales din perspectiva oferirii unei imagini obiective asupra felului în care ţara noastră este vazută de investitorii străini, dar şi asupra modului în care am reuşit, după douazeci de ani de tranziţie, sa reformăm mediul economic naţional, astfel încât să atragem investiţiile străine.

Studiile realizate au abordat această problematică din perspectiva gradului de competitivitate pe care aceste ţările l-au dezvoltat şi din perspectiva avantajelor competitive pe care firmele le-au obţinut în urma relocalizării. Printre ele amintim M.Porter cu On competition, Stela Andrei – Delocalizarea si mobilitatea companiilor, sau studiile realizate de ARIS.

În realizarea studiului am recurs la cercetare secundară, pe baza lucrărilor prezentate mai sus, a articolelor din ziar, blog-urilor şi a statisticilor de gen.

Studiul meu este împărţit în trei capitole, primele două menite să aprofundeze noţiunile teoretice de localizare-delocalizare, date privind facilităţile şi restricţiile naţionale cu privire la localizarea-delocalizarea filialelor companiilor multinaţionale, iar ultimul capitol urmează să aplice noţiunile teoretice asupra situaţiei campaniei companiei britanice Halewood.

Capitolul 1 – ” Investiţiile Străine Directe şi strategia de delocalizare-localizare în era globalizării” alcătuit din trei sub-capitole, porneşte în explicarea mult discutatului subiect al ISD, mai precis situaţia multinaţionalelor, de la planul general al economiei mondiale înspre spre planul particular al economiei româneşti.

Capitolul 2 – ” Fenomenul de delocalizarea-localizare la nivelul României” cu cele trei sub-capitole aferente are rolul de aprofunda noţiunea de cluster, importanţa acestuia în crearea avantajului competitiv al unei regiuni şi a analiza clusterizarea la nivelul României, studiile întreprinse pe acest subiect, industriile care se pretează la o astfel de organizare, precum şi industriile care au dezvoltat clustere.

Capitolul 3 – ”Relocalizare companiei Halewood în România” încearcă să intre în profunzimea industriei vinului din ţara noastră, abordând cercetarea din perspectiva localizării în România a unei filiale de producţie a companiei britanice Halewood. Cel de-al doilea sub-capitol, cu rol introductiv, prezintă situaţia sectorului viticol la nivel mondial, noile tendinţe şi provocări în domeniu, iar apoi la nivel naţional, printr-o analiză critică a acestui sector pe parcursul a unei perioade de cinci ani de zile (2000-2005), abordând o privire de ansamblu asupra situaţie de fapt a industriei, dar şi o analiză a competitivităţii acesteia.

Partea finală este dedicată concluziilor tezei şi încearcă să prezinte măsura în care ipotezele cercetării, fixate iniţial, s-au confirmat. Vom încearca să stabilim gradul de atractivitate al industriei viti-vinicole româneşti pentru ISD şi să oferim recomandări pentru industria viti-vinicolă românească, în vederea îmbunătăţirii gradului de competitivitate.

Sectorul viti-vinicol, lăsat în paragină până în 1997, dată la care s-a început privatizarea acestuia, nu a fost analizat din perspectiva competitivităţii. Intrarea în Uniunea Europeană, extinderea pieţelor şi privatizarea acestui sector au crescut interesul pentru această temă. Lucrarea de faţă intenţionează să aducă în atenţie problematica competitivităţii industriei româneşti de vinuri, industrie cu un potenţial nefructificat la adevărata lui valoare. Subiectul relocalizării este foarte puţin menţionat în cercetările asupra industriei vinului din ţara noastră. În ce măsură industria românească de vin este atractivă pentru investitorii străini, precum şi dacă localizarea filialelor de multinaţionale în ţara noastră poate ajuta la dezvoltarea competitivităţii sectorului, urmează să vedem.

Cuvinte cheie: localizare, delocalizare, relocalizare, competitivitate, avantaj competitiv, avantaj comparativ, ISD, globalizare, multinaţionale.