Filosofia Economică Liberală la Friedrich von Hayek

I. INTRODUCERE

Școala austriacă contemporană, numită deseori ultraliberală sau cea de a doua scoală austriacă, este într-un fel mostenitoarea celebrei scoli psihologice de la Viena, întemeiată încă în anii ’70 ai secolului al XIX-lea de către C. Menger. Cei mai de seamă reprezentanti ai scolii austriece contemporane sunt: Friedrich A. von Hayek, Ludwig von Mises si J. Schumpeter. Adeptii acestei scoli numiti uneori chiar extremisti , sunt cei mai înversunati apărători ai economiei de piată ”pure”. Ei resping si ideea unei economii mixte, economie care predomină astăzi în tările occidentale si care presupune existenta unui important sector public. Ultraliberalii austrieci sunt apărători consecventi ai individualismului si ai ”ordinii naturale”.

Neoliberalismul reprezintă o nouă formulare a doctrinei liberale clasice si neoclasice, impusă de evolutia faptelor în perioada imediat post-belică. În încercarea de adaptare si schimbare, scopul a fost apărarea valorilor fundamentale recunoscute ale liberalismului: proprietatea privată, piata liberă, interes individual, competitie, profit etc.

În opinia autorilor celei de a doua scoali austriece, individul este figura centrală a sistemului economic, iar statul nu face decât să-l împiedice, interventia lui provocând chiar si crize economice. În viziunea lor, statul trebuie să se limiteze în politica sa economică doar la elaborarea legilor si la organizarea executării acestora, precum si la perceperea impozitelor necesare functionării normale a societătii.

II. VIAȚA ȘI OPERA LUI FRIEDRICH VON HAYEK

Friedrich August von Hayek (1899-1992) a fost unul dintre spiritele cele mai fertile ale secolului XX. Ceea ce a reprezentat Adam Smith pentru gândirea liberală a secolului al VIII-lea a fost Hayek pentru secolul XX: un clarvăzător, multilateral si profund cercetător al societătii, un om care a văzut cu mult înaintea contemporanilor săi ceea ce era necesar pentru apărarea si extinderea libertătii, în conditiile slăbiciunilor omenesti, ignorantei, intereselor ascunse si puterii.

F. A. Hayek s-a născut în 1899 la Viena, unde a obtinut titlurile de doctor în drept si doctor în stiinte politice. A studiat politicile economice timp de 15 ani în Statele Unite, în special politicile monetare. O influentă majoră asupra gândirii sale a exercitat-o Ludwig von Mises, a cărui activitate se concentra asupra monedei, ciclului economic, inflatiei, asupra dificultătilor calcului economic în sistemul socialist, precum si asupra fundamentelor unei societăti liberale, toate văzute din perspectiva a ceea ce astăzi numim Școala Austriacă de Economie.

În anul 1974 a devenit laureat al Premiului Nobel pentru economie. Hayek a efectuat o analiză complexă a legăturilor dintre economie, psihologie, drept si sociologie, criticând în cei mai duri termeni specializarea îngustă a economistilor, separarea excesivă a activitătilor de cercetare, ruptura artificială ce se face adeseori între diferite stiinte sociale.

La mijlocul anilor ’80, tot ceea ce Mises si Hayek prevăzuseră în legătură cu economiile socialiste începuse să se împlinească, în Uniunea Sovietică si în alte părti. În 1989 s-a prăbusit blocul comunist est-european, iar în 1991 a dispărut Imperiul Răului, în timp ce răsăreau ca din senin reformisti care îsi găseau inspiratia din Hayek. Când F. A. Hayek a încetat din viată, în martie 1992, The Economist a scris: ”Timp de decenii, atacurile sale neobosite împotriva a ceea ce el a văzut de la început a fi un sistem profund malefic nu i-au adus prea multă stimă din partea colegilor săi economisti. Cât de minunat este că a apucat să vadă prăbusirea comunismului, pe care el însusi o anuntase, si scoaterea la lumină a întregii sale coruptii, nebunii si nedreptăti”.

În centrul preocupărilor teoretice ale lui Hayek s-au aflat problemele comportamentului individului în conditiile economiei de piată, statul de drept, sistemul preturilor, ciclurile economice.

Dintre lucrările care l-au consacrat si i-au adus notorietate merită amintite: Preturile si productia; Teoria monetară a ciclurilor economice; Economia dirijată în regim colectivist; Teoria pură a capitalismului; Calea servitutii; Individualism si ordine economică; Dreptul, economia, libertatea s.a.