Finanțare credite BCR

În economia oricărei ţări investiţiile reprezintă fundamentul pentru dezvoltarea economico-socială. Prin investiţii se asigură creşterea gradului de utilizare a resurselor materiale şi de muncă ale societăţii. Este important de subliniat că toate ţările din Europa de Est care au beneficiat de investiţii masive (Ungaria, Cehia, Polonia) au înregistrat o dezvoltare semnificativă a activităţii economice.

Cu toate că în prezent economia naţională traversează o perioadă dificilă, în care mecanismele economiei de piaţă concurenţiale nu se manifestă încă plenar, iar echilibrele macroeconomice sunt fragile, putem afirma că unica metodă de depăşire a acesteia o reprezintă alocarea de fonduri investiţionale importante pentru dezvoltarea economiei ţării noastre.

În prezent, în ţările dezvoltate, creditul de investiţii reprezintă o sursă importantă pentru agenţii economici de asigurare a fondurilor necesare pentru realizarea obiectivelor de investiţii. Acordarea acestor credite este însă condiţionată de asigurarea garantării certe a rambursării acestora şi a dobânzilor aferente la scadenţă, aceasta depinzând şi de viabilitatea proiectului de investiţii.

Dimensiunea pieţei creditului de investiţii nu poate fi disociată de volumul investiţiilor realizate în economia naţională. Ţinând cont de faptul că infuziile de capital în economia naţională sunt mici, precum şi de faptul că investitorii preferă să apeleze la mijloace mai puţin costisitoare de finanţare (reinvestirea profitului şi a altor surse proprii, emisiunea de acţiuni), nu ne putem aştepta în viitorul apropiat la o creştere spectaculoasă a creditelor pentru investiţii în România.

În aceste condiţii, pentru stimularea creditelor pentru investiţii sunt necesare atât adoptarea unor măsuri de eliminare a factorilor care inhibă dezvoltarea afacerilor în România (diminuarea fiscalităţii exagerate, creşterea stabilităţii cadrului legal şi instituţional, precum şi evitarea inconsecvenţei legislative privind regimul investiţiilor străine etc.), cât şi îmbunătăţirea condiţiilor de pe piaţa creditului de investiţii, băncile având o contribuţie importantă în acest sens.

Cu toate acestea, apreciem că stabilitatea macroeconomică şi alinierea la legislaţia comunitară vor avea un puternic impact pozitiv asupra dezvoltării investiţiilor şi implicit a economiei naţionale.

Capitolul I - Analiza sistemelor de finanţare rambursabilă în România

1.1. Caracteristicile sistemului

În viaţa economică contemporană, activitatea bancară ocupă un loc central. Banca favorizează tranzacţiile comerciale în interiorul şi în exteriorul unei ţări, asigură efectuarea plăţilor şi schimbul valutar Pe un alt plan, banca permite realizarea investiţiilor, fie participând direct la finanţarea acestora, fie prin plasamentul şi gestiunea economiilor băneşti . Banca este “actorul” principal pe piaţă capitalurilor Totodată, dacă avem în vedere progresul tehnico-ştiinţific şi rolul băncii în economia contemporană, trebuie menţionat rolul informaticii şi telecomunicaţiilor care conferă noi feţe ale relaţiilor banca-client şi metodelor de gestiune folosite

Produsele şi serviciile bancare implică o relaţia strânsă banca-client. O dată cu apariţia concurenţei pe piaţă bancară, aceste instituţii au fost nevoie să găsească noi metode prin care să atragă noi clienţi, cât şi să îşi fidelizeze clienţii actuali. Au fost extinse canalele de distributie- reţeaua bancară, cardurile, internetul, telefonia fixă şi cea mobilă, cât şi ofertele de produse şi servicii, credite de consum, credite ipotecare, credite de dezvoltare, garanţii bancare, plăti electronice la distanţă

Unul din cele mai importante servicii oferite de bănci, este creditul.

Creditul este o operaţiune economică prin care debitorul obţine de la creditor resurse băneşti utilizabile în schimbul promisiunii ca, la date convenite, să facă rambursarea şi să platesca dobanda. Creditul apare ca o relaţie între doi agenţi economici, al cărui obiect îl constituie transferurile monetare legate de utilizarea unor sume împrumutate. Aceste relaţii îi sunt specifice următoarele trăsături:

1) Subiecţii raportului de credit sunt creditorul - ce care dă banii cu împrumut şi debitorul - cel ce ia banii cu împrumut. În oricare dintre cele două calităţi se poate afla orice agent economic, inclusiv statul.

2) Promisiunea de rambursare reprezintă angajamentul debitorului de a returna suma împrumutată la data convenită cu creditorul. Rambursarea se poate face integral la o anumită dată sau se poate face eşalonat la date diferite. Fiind o promisiune rambursarea presupune riscuri pentru creditor, fie ca acesta este o bancă, fie că este un depunător care şi-a constituit depozite la o bancă.

3) Termenul de rambursare sau scadenţa este data la care se convine între subiecţi returnarea sumei împrumutate. Scadenţa poate fi unică sau multiplă. De regulă, la scadenţă se restituie împrumutul sau o parte a lui şi se achită dobanda aferentă. În unele cazuri creditele se acordă cu perioada de graţie în care debitorul este scutit de a face rambursări şi chiar plăti de dobândă.

4) Dobânda este indicatorul monetar ce caracterizează raportul între activităţile economice reale şi evoluţia masei monetare.

5) Consimţirea tranzacţiei, reprezentând devenirea efectivă a creditului şi presupune că suma de bani reprezentând creditul a intrat în posesia debitorului.

6) Consemnarea este acea trăsătură a raportului de credit potrivit căreia respectivul raport este obiect al unui înscris care îl atestă în ceea ce are el esenţial.

7) Transferabilitatea este acea trăsătură a raportului de credit potrivit căreia un creditor poate transfera/vinde drepturile sale decurgând dintr-un astfel de raport.

Creditul reprezintă o înţelegere contractuală în care imprumutatul primeşte o anumită valoare, în prezent, şi acceptă să o ramburseze împrumutătorului la o dată viitoare

Creditele pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii.

Unul din cele mai importante criterii de clasificare este după natură economică şi participanţii la relaţia de creditare Acesta îmbracă cinci forme:

- Creditul comercial reprezintă creditul pe care îl acordă agenţii economici la vânzarea mărfurilor sub forma amânării plăţii. Acest tip de credit accelerează circuitul capitalului real, deoarece întreprinzătorii îşi pot desface producţia fără să aştepte momentul în care cumpărătorii vor deţine banii.

- Creditul de consum reprezintă vânzarea cu plata în rate a unor bunuri de consum personal, de folosinţă îndelungată şi de mare valoare.

- Creditul obligatar reprezintă resursele mobilizate de participanţii la relaţiile de credit prin emisiunea de obligaţiuni şi plasarea acestora pe piaţă primară de capital. În calitate de debitor, pot apărea o diversitate de participanţi: statul, unităţile aministrativ-teritoriale ale statului (primăriile oraselor şi municipiilor şi societăţile comerciale de mari dimensiuni).

- Creditul ipotecar repreinta un credit garantat cu proprietăţi imobiliare, clădiri, terenuri, etc. În calitate de participanţi, pe această piaţă apar societăţile de asigurări, băncile comerciale şi băncile mutuale. În cazul persoanelor fizice, este necesar ca nivelul ratelor de rambursat şi al dobanzilor să nu depaseasca un anumit procent din veniturile nete ale debitorului şi ale familiei acestuia. In cazul persoanelor juridice, creditul ipotecar se acordă în funcţie de situaţia ultimului bilanţ contabil, a balantei de verificare lunară şi a unor indicatori precum lichiditatea curentă şi rata profitului.

- Participanţii la creditul bancar sunt reprezentaţi în mod general de un agent economic şi banca. Creditul bancar poate îmbrăca mai multe forme. Avansurile în cont curent (credite de trezorerie) sunt utilizate pentru acoperirea unor goluri de casă. Linia de credit simplă reprezintă nivelul maxim a creditului care se poate acorda unui client, linia de credit confirmată semnifică suma ce poate fi acordată sub formă de credit, iar linia de credit revolving este un mecanism de creditare care presupune că, pe măsură ce au fost rambursate creditele anterioare, să se acorde noi credite.