Finanțarea pe Termen Mediu și Lung a Exporturilor - Creditul Cumpărător și Creditul Furnizor

Introducere

Tranzacţiile internaţionale se dovedesc a fi printre cele mai complexe activităţi economice şi presupun atragerea unui volum impresionant de resurse financiare. Este practic din ce în ce mai greu pentru o companie interesată să-şi extindă afacerile pe pieţele externe să reuşească fără să fie nevoită să apeleze la resurse financiare atrase pe diferite pieţe financiare locale sau internaţionale. În aceste condiţii se poate observa că finanţarea internaţională capătă un rol din ce în ce mai important în derularea tranzacţiilor internaţionale, indiferent de forma pe care o îmbracă acestea. În contextul actual, înţelegerea modului în care funcţionează practic sistemul financiar internaţional, a componentelor de bază ale acestui sistem (pieţe monetar – valutare şi pieţele de capital, instituţiile de intermediere financiară), a instrumentelor utilizate de operatorii din cadrul acestui sistem dar mai ales a comportamentului care stă la baza alocării resurselor financiare reprezintă condiţii esenţiale de dezvoltare economică durabilă.

Globalizarea pieţelor financiare însoţită inevitabil de o dezvoltare fără precedent a mecanismelor de funcţionare a acestora accentuează rolul finanţării în derularea cu succes a afacerilor internaţionale. Devenind un subiect din ce în ce mai incitant şi mai complex pentru specialişti, finanţarea internaţională se constituie ca un domeniu perfect integrat în substanţa tranzacţiilor economice internaţionale. Alegerea tehnicilor de finanţare sau a instrumentelor sintetice oferite de piaţa financiară internaţională presupune în primul rând o bună cunoaştere a acestora de către cei implicaţi direct – companii private sau instituţii financiare publice sau private. Un factor important în acest proces de alegere îl constituie riscul pe care trebuie să şi-l asume deopotrivă cel care se finanţează cât şi finanţatorii. Riscul, apropiat mai degrabă de incertitudine în cazul tranzacţiilor internaţionale, se dovedeşte a fi o categorie economică greu de evaluat şi de gestionat. Direct legată de riscurile asumate şi de complexitatea mare a tuturor schemelor de finanţare internaţională este şi problema costurilor. Practic, costul şi riscul sunt două criterii fundamentale pe care se bazează întreg aparatul decizional în activitatea economică.

Practica demonstrează că piaţa financiară internaţională continuă să se dezvolte într-un ritm alert în conformitate cu noile tendinţe în economia mondială, punându-se la punct din ce în ce mai multe tehnici şi instrumente financiare perfect adaptate la complexitatea din ce în ce mai mare a tranzacţiilor internaţionale. Din perspectiva unei pieţe emergente şi a unor operatori ce se confruntă cu o lipsă acută de resurse financiare, aceste tehnici mai mult sau mai puţin noi, mai mult sau mai puţin complexe, trebuie iniţial cunoscute pentru a putea fi utilizate cu succes ulterior.

Am încercat în lucrarea de faţă să evidenţiez atât modalităţile şi tehnicile de finanţare pe termen mediu şi lung cât şi pe cele pe termen scurt.

Ca viitori specialişti în comerţ exterior, cred că este esenţial să cunoaştem cât mai bine oportunităţile care ne sunt oferite de bănci sau alte instituţii financiare, în eventualitatea în care decidem să punem bazele unei afaceri în domeniu.

Am evidenţiat de asemenea condiţiile pe care acestea le impun pentru acordarea creditelor, fie ele pe termen scurt sau pe termen mediu şi lung, şi, totodată, categoriile de agenţi economici cărora li se adresează diferitele oferte de finanţare lansate de bănci.

Prezenta lucrare este structurată în patru capitole.

În primul capitol am încercat să evidenţiez rolul esenţialal al finanţării în cadrul tranzacţiilor internaţionale.

Cel de-al doilea capitol cuprinde o trecere în revistă a tehnicilor de finanţare pe termen scurt iar cel de-al treilea o prezentare mai detaliată a tehnicilor de finanţare pe termen mediu şi lung, cu avantajele şi dezavantajele pe care acestea le implică.

Capitolul patru cuprinde studiul de caz privitor la ofertele şi condiţiile de acordare a creditului cumpărător ale unor bănci de prestigiu cum sunt U.S EXIMBANK, Ex-Im Bank China, dar şi EXIMBANK România.

Cap 1. Rolul finanţării în promovarea şi sprijinirea exporturilor

În ţările dezvoltate, în ultimele decenii, s-au conturat mecanisme complete prin intermediul cărora sunt posibile schimburile internaţionale de mărfuri şi servicii, precum şi cooperarea economică bilaterală sau multilaterală. Sunt bine definite procedurile şi metodele de derulare a schimburilor internaţionale, cadrul instituţional necesar, acoperirea juridică, s-au sedimentat cele mai bune practici, astfel că, în prezent, derularea tranzacţiilor de comerţ exterior nu mai este un secret sau un atu al unora în vederea obţinerii unor avantaje în raport cu alţi parteneri.

La o analiză mai atentă a procedeelor de finanţare, creditare şi promovare a comerţului exterior, prin sistemul bancar, din cadrul ţărilor dezvoltate dar şi a celor în traziţie, se constată faptul că aceste procedee îmbracă aproape aceleaşi forme clasice, întâlnite oriunde în lume.

Băncile comerciale îşi selecteză cu destul de multă atenţie clientela din rândul firmelor producătoare şi exportatoare, le acordă asistenţă în faza iniţială, de identificare a necesităţilor acestora, după care, în funcţie de riscul asumat, de interesul în valorificarea fondurilor proprii de creditare, de nevoia de obţinere de profit etc., le acordă întreaga gamă de produse şi servicii de care au nevoie: credite, finanţări, decontări, garanţii, consultanţă, mijloace şi modalităţi de plată etc.

Concurenţa din ce în ce mai ridicată specifică domeniului economic, alături de nevoia proprie de extindere a activităţilor bancare fac astefel încât să se asigure cele mai bune condiţii ca sectorul de comerţ exterior al economiei respective să funcţioneze în condiţii bune sau foarte bune. De cele mai multe ori, faptul că pieţele internaţionale asigură o eficienţă mai ridicată, determină băncile să considere firmele cu activitate de comerţ exterior drept clienţi strategici sau foarte importanţi, astfel că le acordă unele înlesniri, unele facilităţi pe linia reducerii sau scutirii de comisioane, a unor facilităţi de dobânzi, acordarea de consultanţă gratuită etc., toate acestea din resurse proprii şi din iniţiativă proprie.

În cazul în care aceste iniţiative nu sunt suficiente, este nevoie de intervenţia statului, pentru a crea un sistem de instrumente, instituţii şi metode care să asigure un cadru favorabil de desfăşurare a activităţii de comerţ exterior.

Aşadar, finanţarea ocupă un rol esenţial în promovarea şi susţinerea activităţilor de comerţ exterior. În ceea ce priveşte modul de finanţare, instituţiile specializate în stimularea exporturilor şi băncile de comerţ exterior deţin o poziţie importantă, iar sprijinul guvernamental acordat firmelor exportatoare este esenţial pentru desfăşurarea în condiţii optime a schimburilor comerciale internaţionale.

1.1 Sprijinul guvernamental în susţinerea şi promovarea exporturilor

Sprijinul guvernamental pentru promovarea exporturilor a devenit, în ultimele decenii, o caracteristică dominantă a relaţiilor economice internaţionale.

Creditarea oficială a exportului joacă un rol extrem de important în finanţarea proiectelor pe care o ţară le iniţiază în strainătate şi, totodată, în promovarea şi susţinerea produselor autohtone pe noi pieţe de desfacere.