Finanțarea sistemului de învățământ - ADSE

1. 6% pentru educație

Potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică (INS), în 2013 în sistemul public de învățământ au ajuns bani echivalent cu doar 2,5% din PIB, iar, potrivit legii bugetului, în 2014 sistemul educațional a primit 3,2% din PIB. Pentru 2015 bugetul alocat educației este echivalentul a 3,7% din PIB. Deși oamenii politici au promis și au și introdus în normele legislative un prag de 6% din PIB care să meargă de la bugetul de stat către educație, în ultimii ani sumele investite în învățământul românesc nu au trecut niciodată de 4%. În același timp, fiecare ministru care a trecut pe la educație și fiecare guvern care a condus țara au ținut să le reamintească alegătorilor că educația este o prioritate. Acest lucru nu se vede nici măcar pe hârtie, întrucât, în ciuda creșterii bugetului acordat pentru învățământ, în 2015 reprezintă doar 3,7% din PIB, potrivit raportului de activitate al fostului ministru al educației Remus Pricopie (în funcție din 2012 până la finalul lui 2014). Tot același raport arată că în 2014 doar echivalentul a 3,2% din PIB a mers către educație (în jur de 21 de mld. lei). Cel mai mare investitor în educație din lume este Suedia, care acordă instituțiilor de învământ public bugete care reprezintă 7% din PIB-ul țării, fiind urmată îndeaproape de Finlanda și Belgia. România este însă prima țară într-un top al celor mai slabe investiții din educație, acordând anual bugete de două ori mai mici ca cele din Germania, Spania sau Polonia.

Bugetul pe 2017 dedicat Educației a fost avizat de către Comisiile de specialitate din sistem, cu tot cu amendamentele cerute de către studenți pentru creșterea finanțării de bază și pentru creșterea subvențiilor pentru cantină și cămine. Pe de altă parte, potrivit ministrului Educației, Pavel Năstase, nici dacă s-ar aloca 6% din Produsul Intern Brut nu ar fi suficient pentru rezolvarea problemelor din sistem.

Din bugetul total de 25,02 miliarde de lei, 8,24 miliarde de lei reprezintă suma prevăzută pentru Ministerul Educației, 16,6 miliarde de lei sunt pentru bugetele locale, iar din această sumă, 14,04 miliarde de lei sunt de la bugetul de stat, sume defalcate din TVA. Potrivit ANOSR, comisiile pentru învățământ, știință, tineret și sport au aprobat bugetul cu toate amendamentele depuse de deputați și senatori pentru creșterea bugetului educației pentru anul 2017, inclusiv propunerile ANOSR pentru creșterea finanțării de bază (cu 1,4 mld.) și pentru creșterea subvenției pentru cămine și cantine (cu 500 mil.).

25,02 miliarde de lei - 3,1% din PIB, mai mult cu 3,3 miliarde lei decât în 2016; la aceasta sumă se adauga 579,9 milioane lei, credite de angajament

Principalele obiective finanțate:

Finanțarea majorării cu 15% a salariilor din învățământ; Demararea programului "Masă caldă" pentru 29.695 de elevi din 50 de școli; Finalizarea a 15 grădinițe și 12 școli (48 mil. lei) - în bugetul ministerului dezvoltării există finanțare pentru construcția a 2.000 de școli și a 2.500 de creșe și grădinițe.

Campania studenților- 6% pentru educație

„Este ușor să identificăm problemele din sistemul nostru de educație. Susțin deci alocarea unui procent mai mare din PIB pentru educație și cercetare, concomitent cu asumarea unui plan clar de investiții și priorități pe termen lung, respectat de toți cei responsabili.” Președintele României, Klaud Iohannis, FOSR 2016, Galați

2. Beneficiile investiției în educație

Beneficii sociale ale investiției în educație

Rolul educației în atingerea unor deziderate economice și sociale nu este unul evident pentru marea majoritate a populației. Echitatea și creșterea economică reprezintă obiective ce pot fi atinse cu ajutorul sistemului de învățământ, atât prin componenta preuniversitară, cât și cea universitară. Atingerea unui procent optim între un sistem de învățământ meritocratic și unul în care aspectele sociale primează este un proces extrem de dificil (Halîsz, 2015: 350). Fără doar și poate, „educația de masă este asociată cu democratizarea societății, cu accesul echitabil, fără discriminare, la învățământ în general și la învățământul terțiar în particular”

Investiția în educație are ca rezultat imediat, dar și pe termen lung, dezvoltarea capitalului uman, lucru care duce inerent la beneficii sociale precum „îmbunătățirea sănătății, scăderea ratei criminalității și a dependenței de prestații sociale” (UNICEF).

Desigur, în majoritatea cazurilor, mare parte dintre decidenți se arată interesați de subiectul învățământului superior. Cea mai mare parte dintre aceștia atestă impactul pozitiv al universităților într-o varietate largă de situații și contexte. Accesul la învățământul superior a fost considerat până către sfârșitul anilor 1970, un privilegiu al celor mai înstăriți și eventual celor mai sârguincioși elevi. Schimbările sociale produse în anii ’60-’70 în vestul Europei, respectiv după 1990 în partea de răsărit a continentului, au avut un impact important în istoria acestor țări. Acest fenomen s-a dezvoltat natural, în măsura în care se simțea nevoia unor muncitori mai bine pregătiți și a unor cetățeni cu o educație net superioară.

În plus, statele europene cu o abordare mai dezvoltată cu privire la sistemul de educație au renunțat la o abordare prin care investeau în dezvoltarea capitalului uman fără o perspectivă diferențiată în funcție de statul socio-economic al comunităților. Desigur, orice investiție, la modul general, în educație reprezintă un factor de progres. Totuși, pentru a obține cu veritabil progres social, aceste investiții trebuie să se facă țintit.

Acest lucru se reflectă cel mai bine atunci când avem în vedere parcursul educațional al generațiilor, prin prisma legăturilor de familie. Spre exemplu, 68% dintre adulții cu vârsta cuprinsă între 35 și 44 de ani care au urmat cursurile unei instituții de învățământ superior au avut la rândul lor cel puțin un părinte în această situație. În schimb, doar 24% dintre cei adulții a căror părinți nu au absolvit studiile medii au ajuns în situația în care au urmat cursurile unei instituții de învățământ superior. Per total, 39% dintre cei care se încadrează în această categorie au absolvit ciclul de studiu terțiar. Situația se modifică, dar nu substanțial, în cazul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 de ani. 43% dintre aceștia au absolvit studiile unei instituții de învățământ terțiar. 65% dintre cei care au avut cel puțin un părinte absolvent de studii superioare, respectiv doar 23% dintre cei a căror părinții au studii inferioare au devenit absolvenți de studii superioare. Prin urmare, investiția în educație aduce beneficii indiferent de orizontul de timp pe care îl avem în vedere: scurt, mediu sau lung.

Absolvenții de studii superioare au și o speranță de viață mai mare cu cel puțin 8 ani, în cazul bărbaților, comparativ cu unul care nu a absolvit studii superioare, existând efecte care se reflectă chiar în gradul de obezitate al persoanelor. Totodată, aceștia au și o vulnerabilitate mai scăzută la vicii, absolvenții de studii superioare fiind cu cel puțin 16% mai puțin predispuși la fumat.