Fiscalitate

INTRODUCERE

Fiscalitatea reprezinta un factor major in deciziile investitionale, intrucat reprezinta un cost al afacerii, indiferent de tipul, marimea sau locatia geografica a acesteia.Fiscalitatea este unul dintre domeniile care a trecut prin cele mai importante transformari in decursul ultimilor zece ani; din pacate, aceste modificari au avut loc fie prea lent, fie prea brusc, astfel incat mediul fiscal s-a intiparit de multe ori in constiinta contribuabililor ca fiind un factor de instabilitate in dezvoltarea sistemului economic romanesc.

Intr-o economie de piata, impozitele si taxele, subventiile si alocatiile bugetare de fonduri, imprumurile de stat si cheltuielile guvernamentale constituie componente tot mai importante ale vietii economice si sociale. Prin intermediul lor se acumuleaza si repartizeaza resursele financiare la dispozitia statului. In acelasi timp, ele pot fi utilizate ca elemente de gestiune macroeconomica si de asigurare a echilibrului economic si financiar.

Mediul de afaceri recunoaste progresele in materie legislativa, precum armonizarea cu cadrul de reglementare european sau introducerea cotei unice de impozitare. Totusi, capacitatea administrativa deficitara ramane veriga slaba a sistemului fiscal romanesc.Astfel, sunt necesare masuri care sa remedieze situatia actuala, fiind nevoie ca autoritatile sa urmareasca o strategie fiscala pe termen mediu si lung, si sa isi concentreze eforturile pentru diminuarea frecventei modificarilor legislative - premisa pentru un mediu fiscal propice dezvoltarii afacerilor este stabilitatea legislatiei cat si masuri de stimulare fiscala.

In ceea ce priveste conceptul de sistem fiscal, exista cel putin doua abordari.

O prima abordare considera sistemul fiscal ca fiind "totalitatea impozitelor si taxelor provenite de la persoanele fizice si juridice care alimenteaza bugetele publice". Este o abordare caracterizata prin concizie si expresivitate care permite o analiza mai usoara si mai eficienta a modului in care este constituit si functioneaza un sistem fiscal..

Cea de-a doua abordare, mult mai complexa, incearca sa reuneasca ansamblul elementelor de natura economica, tehnica si administrativa referitoare la activitatea de impunere. In aceasta abordare "sistemul fiscal cuprinde ansamblul de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o multime de elemente (materie impozabila, cote, subiecti fiscali) intre care se manifesta relatii care apar ca urmare a proiectarii, legiferarii, asezarii si perceperii impozitelor si care sunt gestionate conform legislatiei fiscale, in scopul realizarii obiectivului sistemului".

Notiuni generale

Acronimul TVA vinde de la Taxa pe Valoarea Adaugata si este in esenta un impozit pe consum. Acest tip de taxa a fost introdus pentru prima oara in Franta in 1954 ca alternativa la taxa pe vanzare, existenta de ceva timp la acel moment.

TVA este o taxa pe consumul final, care se plateste esalonat la data la care bunurile ajung la consumatorii finali in urma mai multor operatiuni.

Taxa pe valoarea adaugata a fost introdusa in Romania prin Ordonanta de Guvern nr. 3/1992, aprobata prin Legea nr.130 din decembrie 1992, si fiind un impozit platit atat de persoanele fizice cat si juridice a capatat o importanta foarte mare. De aceea cunoasterea caracteristicilor acestui impozit este necesara, platitorul trebuie sa cunoasca atat cota acestui impozit dar si operatiunile pentru care se plateste taxa pe valoarea adaugata si pe cele exonerate de la plata.

TVA-ul este platit la orice tip de vanzare, insa companiile pot deduce TVA-ul cheltuit pentru achizitia materiilor prime de exemplu, ce sunt apoi folosite pentru producerea de bunuri, care sunt vandute ulterior utilizatorului final platitor de TVA. Astfel, taxa se plateste practic doar la valoarea adaugata de compania respectiva (diferenta dintre pretul de vanzare al unui bun sau serviciu si cheltuielile necesare producerii acestuia), de unde si numele taxei.

TVA-ul este practic o alta forma de impozit platita de contribuabil, chiar daca, de obicei, se evita folosirea termenului de impozit. Trebuie mentionat ca plata acestei taxe de catre o persoana juridica nu poate fi evitata in mod legal. Acelasi lucru este valabil si in cazul persoanelor fizice, insa in practica s-a dovedit ca apare fenomenul evaziunii fiscale.

Aceasta problema exista si in cazul Romaniei, unde in 2015 cota TVA-ului pentru majoritatea bunurilor si serviciilor era de 24%, una din cele mai ridicate din lume, insa lucrurile s-au amelioarat usor incepand cu 1 ianuarie 2016, cand cota generala a scazut la 20%, iar de la 1 ianuarie 2017 aceasta taxa a mai scazut cu un procent, pana la 19%, adica fix valoarea din anul 2010.

Pentru a fi o persoana impozabila in sfera taxei pe valoarea adaugata, este necesar ca persoana sa desfasoare, de o maniera independenta si indiferent de loc, activitati economice oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati. Activitatile economice cuprind activitatile de productie, comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si activitatile profesiilor liberale sau asimilate acestora. De asemenea constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.

Baza de impozitare este constituita de regula, din pretul de livrare al bunurilor si tariful serviciilor prestate. In baza de impozitare se cuprind si alte elemente cum ar fi:

- preturile negociate intre vanzator si cumparator

- tarifele negociate pentru prestari de servicii

- comisionul pentru operatiunile de intermediere

- preturile de piata sau in lipsa acestora costurile bunurilor

- valoarea in vama la care se adauga taxa vamala, alte taxe si accizele datorate pentru bunurile si serviciile din import.

Nu se cuprind in baza de impozitare:

- rabaturile, remizele si alte reduceri de pret acordate de furnizor direct clientilor in vederea stimularii vanzarilor;

- penalizarile si sumele reprezentand daune stabilite prin hotarare judecatoreasca definitiva;

- dobanzile percepute pentru plati cu intarziere;

ambalajele care circula intre furnizorii de marfa si clientii fara facturare.