Fiscalitatea în România

1. Aspecte generale privind fiscalitatea

Ceea ce deosebeste o ţară aflată în progres de una aflată în declin este, în bună măsură, preferinţa aratată construirii viitorului. Aceasta preferinţă se măsoară prin impozite, împrumuturi şi rata dobânzilor.

Conform dicţionarului Larrousse, fiscalitatea reprezintă “totalitatea impozitelor şi taxelor, a reglementărilor de natură fiscală precum şi a aparatului fiscal ce vin să influenţeze direct sau indirect activitatea unui agent economic denumit contribuabil”. Considerăm că această definiţie poate fi amendată datorită caracterului sau restrictiv. Astăzi în domeniul fiscal se întâlnesc mai multe concepte.

Alături de fiscalitate este vehiculată noţiunea de "fisc" definită ca administraţia în sarcina căreia revin calculul, perceperea şi urmărirea plăţii impozitelor şi taxelor datorate statului de către contribuabil".

De asemenea, este utilizat şi termenul “fiscal" care priveşte fiscul, care aparţine acestuia.

In definirea sistemului fiscal de către diverşi autori se pleacă în general de la modul de percepere a acestuia de către contribuabili: totalitatea impozitelor ce trebuiesc achitate către stat. Astfel, I. Condor defineşte sistemul fiscal ca fiind “totalitatea impozitelor provenite de la persoanele fizice şi juridice care alimentează bugetele publice”.

Când se vorbeşte de sistemul fiscal, considerăm că nu se pot omite şi alte elemente importante ale acestuia, în afara impozitului, cum ar fi: legislaţia fiscală care are rolul crearii condiţiilor legale şi de reglementare a fiscalităţii incluzând atat drepturile şi obligaţiile autorităţii fiscale cât şi cele ale contribuabililor şi aparatului fiscal chemat să realizeze aplicarea legislaţiei fiscale în interesul puterii publice dar, fără afectarea personalităţii şi drepturilor de care se bucură contribuabilul potrivit legislaţiei fiscale şi a celei generale.

In cadrul general al finanţelor publice ale unei ţări, fiscalitatea se delimitează ca un ansamblu coerent de norme care reglementează impunerea contribuabililor şi fundamentează juridic impozitele şi taxele.

Impozitele şi taxele sunt instituite prin acte normative şi ele sunt elemente de baza în fundamentarea şi definirea noţiunilor de fiscalitate, fisc, fiscal.

Analizate în ansamblu, cele trei noţiuni sunt strâns legate de impozite. Specialistii din tara noastra au definit impozitul ca fiind plata banească obligatorie, generală şi definitivă, efectuată de persoane fizice şi juridice în favoarea bugetului statului în cuantumul şi la termene precis stabilite de lege, fără obligaţia din partea statului de a presta platitorului un echivalent direct şi imediat.

Economia natională a unei tări ca parte componenta a economiei mondiale, cuprinde un ansamblu de activităti, desfasurate de persoane sau grupuri de persoane fizice şi morale care apartin acestuia, dar la care participa şi unii subiecti economici şi altor tări.

In interiorul fiecărei tări ca urmare a activitătilor economice desfăsurate de subiectii economici, apare un ansamblu de relatii de productie, schimb, repartitie, consum, finantare creditare, care se manifestă sub forma unor fluxuri reale, monetare şi financiare.

Sistemul fiscal este un produs al gândirii, deciziei şi actiunii factorului uman, ca urmare a evolutiei societătii umane, creat initial pentru a răspunde unor obiective financiare, la care ulterior s-au adăugat obiective de natură economico-socială. Dacă realizarea obiectivelor de ansamblu ale sistemului necesită existenta deciziilor strategice, realizarea scopului pe termen scurt vizează realizarea deciziilor tactice.

Impozitul constituie o creatie a gândirii umane un instrument creat de om pentru ca puterea publică să asigure omului anumite utilităti publice. Fiind un produs intelectual, pentru a exista trebuiesc alese elementele de natură economică, care sunt prelucrate şi combinate după anumite reguli în conditiile respectării principiilor care stau la baza relaţiilor sociale dintre membrii societătii. Aceasta intrucât puterea publică nu are posibilitatea tehnica de a prelua în momentul creării venitului, partea care îi este necesară pentru a asigura finantarea obligatiilor care îi revin şi deci trebuie să preia o parte din venitul national repartizat prin intermediul pietei între subiectii participanti. Acest produs al gândirii de natură financiară după aprobarea sa, devine un instrument financiar activ care produce efecte cuantificabile monetar servind pentru realizarea unor obiective prestabilite.