Fiziocrația - Școala Pionier a Liberalismului

INTRODUCERE

Societatea zilelor noastre este reprezentată ca un sistem global, având structuri și mecanisme proprii , precum cele politice, economice, religioase, culturale, militare etc. Dintre toate aceste mecanisme, cursul istoriei a demonstrat că cel mai important rol l-a jucat economia, indiferent de motivele ce au stat la baza unui război (politic sau religios) sau de cele ale necesității unei expansiuni teritoriale sau din dorința supremației asupra unui teritoriu etc. ; toate acțiunile omenirii s-au rezumat la economie, exprimată fie prin bunuri, teritorii sau bani.

Prin urmare, încă din cele mai vechi timpuri, plecând din Antichitate (de exemplu interesul economic a lui Aristotel) și până în zilele noastre, oamenii s-au preocupat de viața economică din punct de vedere teoretic sau practic. Toată această preocupare a omului a condus la diverse opinii sau reflecții asupra economiei, conducând la un amplu limbaj economic care să precizeze ce vrea să exprime cu adevărat economia în ansamblul ei. Astfel, se poate ajunge la următoarele întrebări: ce semnifică gândirea economică? sau ce semnifică teoria economică?, și mergând mai departe: ce reprezintă doctrina economică? Desigur, aceste întrebări au diverse răspunsuri, atât în timp și spațiu, cât și în momente de declin social, economic, moral sau în timp de expansiune economică, în momente de stabilitate sau instabilitate politică, economică, religioasă etc.

Cert este faptul că: doctrina reprezintă totalitatea principiilor, ideilor, tezelor fundamentale ale unui sistem politic, științific, filozofic, religios, economic. Într-o idee general valabilă, se poate spune că doctrina economică reprezintă totalitatea principiilor, ideilor, tezelor fundamentale, la care au contribuit sau și-au adus aportul diverși economiști, și nu numai, în încercarea de a rezolva sau înțelege aspectele economiei și locul pe care ea îl ocupa în această societate globală. Prin urmare, au apărut diverse doctrine ce au preluat numele persoanei care și-a pus în mod substanțial amprenta sau și-a adus contribuția la elaborarea ei, sau de la personalitatea politică sub conducerea căreia a apărut doctrina.

Tematica ce va fi analizată în această lucrare face referire la geneza liberalismului,

pornind de la fiziocrații care au pus bazele liberalismului.

Obiectivele urmărite în această lucrare sunt:

- Explicarea fiziocrației și-a liberalismului (definiții și istoric)

- Ce a stat la baza apariției liberalismului și cum a evoluat acesta

- Care sunt trăsăturile și principiile liberalismului economic

- Idei pe care fiziocrații le-au promovat în favoarea liberalismului

- O scurtă analiză a punctelor comune dintre fiziocrație și liberalism

- Concluzii cu privire la punctele esențiale ce reflectă de ce fiziocrația este școala pionier a liberalismului

ÎNCEPUTUL LIBERALISMULUI ȘI GÂNDIREA FIZIOCRATĂ

Conform dicționarului, liberalismul reprezintă o doctrină politică și economică bazată pe ideea dreptului individului la egalitate, proprietate, libertate de expresie și acțiune, care proclamă principiul neintervenției statului în economie, existența economiei de piață etc. Deasemeni, fiziocrația provine din grecescul phyris – natură și craton – putere, convingerea fiind că și în economia societății domnește o „ordine” naturală la fel ca și în natură.

Liderul școlii fiziocrate a fost medicul-economist Francois Quesnay. Fiziocrații au fost promotorii unui program viguros de relansare și dezvoltare a agriculturii din secolul XVIII în gândirea economică franceză. Ideea centrală pe care s-au bazat a constituit-o „supremația naturii”, astfel că numai natura creează, iar omul are rol doar de transformare sau înmulțire a bunurilor naturale existente. Prin urmare, agricultura este locul unde natura este cea mai prezentă.

Principala lucrare a lui Quesnay se intitulează „Tabloul economic”, ce se bazează pe două idei:

• Dreptul la proprietate este fundamental

• Structura tripartită a economiei: clasa productivă, clasa proprietarilor și clasa sterilă.

Marele merit al fiziocrației este acela că bogăția, după cum consideră fiziocrații, se

creează prin producție, și nu prin cumulare de metal prețios cum credeau mercantiliștii. Prin urmare, se poate afirma faptul că gândirea fiziocrată s-a născut ca o reacție critică față de ideile existente pe care le susțineau mercantiliștii; ba mai mult, concepția fiziocrată despre „ordinea naturală” și „legile naturale” din economie, a constituit un argument esențial în apărarea liberalismului economic împotriva mercantiliștilor. Întreaga paradigmă de gândire fiziocrată se fundamentează pe inviolabilitatea proprietății, sub 3 forme:

- Proprietatea personală – drepturile omului de a dispune de facultățile sale fizice și

intelectuale

- Proprietatea mobiliară – dreptul de a dispune de rezultatul muncii sale

- Proprietatea funciară – cheltuieli cu terenurile