FMI

CAPITOLUL 1 : Un scurt istoric al apariţiei FMI

1.1.Necesitatea apariţiei FMI

După primul război mondial statele europene au întâmpinat mari greutăţi la trecerea de la un sistem monetar în regim de război la unul de pace.

Au apărut variaţii mari între nivelurile inflatiei, între mecanismele de formare a preţurilor si a veniturilor. Emisiile de bilete în cantităti mari de către băncile centrale cea ce a provocat o inflaţie puternică.

Una dintre primele ţări care s-a întors la etalonul aur a fost Germania. Hiperinflatia din anul 1923 a condus la prăbuşirea monedei, un dolar a ajuns la 4,2 mlrd. de mărci germane. Marca nou creată era garantată cu 40% prin resursele de devise si aur ale băncii centrale.

În anul 1928 şi Franţa s-a întors la etalonul-aur prin stabilizarea monetară, care a condus la o devalorizare a francului cu patru cincimi.

Necesitatea apariţiei unei organizaţii ca FMI a devenit evidentă după Marea Depresiune la începutul anului 1930, care a pătruns în toate formele de viaţa economică. Multe bănci au dat faliment, costurile producţiei agricole au fost mai mari decât preţul produselor finite, producţia a fost ţinută în stoc fără să poată fi valorificată, iar mai mult de 10 mil. de oameni ereau în căutare de muncă pe care n-o aveau şansa să găsească.

În anul 1931 lira sterlină este devalorizată cu 30%. Aceasta pune punctul de începere a devalorizării în lanţ de către ţările pentru a căştiga părţi din piata. Toate ţările legate din punct de vedere comercial cu Anglia şi-au devalorizat monedele nationale. În această perioadă preţurile mărfurilor au scăzut cu 48% , iar volumul comerţului mondial a scăzut cu peste 60%. Unele guverne au introdus restricţii pentru schimbul monedei naţionale folosind operaţiile de barter ( de exemplu o locomotivă pentru 100 tone de cafea ) şi astfel eliminând folosirea monedei naţionale. Alte guverne , disperate în problema să găsească cumpărător străin pentru producţia sa agricolă, au început să vândă la preţuri sub costul producţiei pentru a face faţa concurenţei străine.

În anul 1933 a fost organizată la Londra o conferinţă. Scopul desfăşurării acestei conferinţe a fost oprirea prăbuşirii monedei naţionale, eliminarea barierelor tarifare , scăderea ratelor dobânzilor. Conferinţa a eşuat din cauza egoizmelor naţionale ţărilor participante.

În anul 1936 Anglia, Franţa si SUA au semnat un acord care avea scopul principal să restabilizeze relaţiile economice internaţionale. În această privintă s-a registrat o mică readresare în anul 1937, dar după criza din anul 1938 si al doilea război mondial acest acord numai a avut nici-o putere.

1.2.Concepţia engleză si americană privind FMI

O nouă încercare de a fi readresate relaţiile economice internaţionale a fost convocarea conferinţei de la Bretton Woods ( New Hampshire) în anul 1944. Acolo au participat 45 state membre (inclusiv Uniunea Sovietică si China). În acest timp Statele Unite se aflau într-o poziţie de forţă pentru că deţineau 2/3 din stocul mondial de aur si creanţe asupra ţările care au furnizat de la ele armament în timpul razboiului.

După negocierile, care nu s-au desfăşurat deloc cu uşurinţă pentru că conflictul cel mai puternic a fost între delegaţiile Marii Britanii şi cei ai SUA, în final a fost acceptat punctul de vedere american.

La această conferiţă au fost elaborate 2 proiecte - proiectul lui John Maynard Keynes de la trezoreria Marii Britanii si proiectul lui Harry Dexter White de la trezoreria Statelor Unite pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar, care să stabilizeze ratele de schimb şi să stabilizeze comerţul mondial.