Fondul Monetar Internațional și Relațiile cu Țările Membre

1.1 Obiectivele Fondului Monetar Internaţional

Bazele Fondului Monetar Internaţional au fost puse în cadrul Conferinţei monetare şi financiare din iulie 1944 de la Bretton Woods. FMI-ul reprezintă o organizaţie internaţională, o instituţie specializată, creată pentru a facilita cooperarea valutară şi financiară dintre ţările membre. Înfiinţarea oficială a Fondului Monetar Internaţional a avut loc la 27 decembrie 1945 în momentul în care 29 de state au semnat oferindu-i FMI-ului un rol major în lumea contemporană prin sprijinirea ţărilor care se confruntă cu dificultăţi economice.

Fondul Monetar Internaţional reprezintă “instituţia centrală a sistemului monetar internaţional- sistemul de plăţi şi rate de schimb între monedele naţionale- care face posibil schimbul internaţional.”

Rolul iniţial al Fondului a fost acela de a soluţiona problemele economice, legate în principal de deteriorarea schimburilor comerciale, rolul său crescând apoi la soluţionarea problemelor monetar-internaţionale, avîndu-se în vedere instabilitatea cursurilor de schimb, grav afectate de cel de-al doilea Război Mondial.

Necesitatea creării acestei instituţii a fost strâns legată de apariţia crizelor financiare la nivel internaţional care au impus efectuarea unor măsuri menite să reglementeze şi să limteze fluctuţiile cursurilor de schimb, mărimea deficititului balanţei de plăţi externe, precum şi paritatea monedelor.

Pentru ţările membre, înfiinţarea Fondului Monetar Internaţional a reprezentat creşterea considerabilă a posibilităţilor de acoperire a unui deficit temporar al balanţei de plăţi, prin aceea că ţara membră care prezenta un deficit al balanţei de plăţi externă putea apela la un credit pe termen scurt pentru acoperirea deficitului.

Fondul Monetar Internaţional execută un controlul în vederea utilizării resurselor atribuite, pentru a asigura eficacitatea şi pentru a întăriri sancţiunile pentru nerespectărea de către statele membre a condiţiilor privind publicarea datelor, precum şi pentru lupta contra fraudei financiare care pot conduce la dezechilibre macroeconomice majore.

Obiectivele Fndului Monetar Internaţional corespund şi astăzi cu cele stabilite în anul 1944 la Bretton Woods. Principalele obiective sunt:

• realizarea unei cooperări internaţionale cu ajutorul unei insituţii permanente care să asigure mecanisme de consultare şi influenţă în relaţiile valutar financiare internaţionale;

• facilitarea expansiunii şi creşterii echilibrate a comerţului internaţional şi totodată menţinerea şi dezvoltarea unor niveluri de încadrare în muncă şi de venituri reale; pentru realizarea acestu obiectiv dataria ţărilor membre este aceea de a dezvolta producţia şi de a elimina măsurile protecţioniste;

• realizarea unui sistem multilateral de plăţi pentru tranzacţiile între membri;

• eliminarea restricţiilor care descurajau schimbul cu străinătatea, restricţii care conduceau la scăderea creşterii economice;

• promovarea stabilităţii cursurilor de schimb şi în acelaşi timp evitarea devalorizărilor de schimb competitive;

• oferirea posibilităţii existenţei unui schimb de informaţii între ţările membre;

• susţinerea ţărilor membre în problema existenţei deficitului balanţei de plăţi şi oferirea de soluţii pentru reducerea acestui deficit;

• asigurarea accesului ţărilor membre la resursele Fndului pentru eliminarea deficitelor existente în balanţele de plăţi în schimbul unor garanţii reale corespunzătoare.

În ceea ce priveşte promovarea stabilităţii cursului de schimb şi împiedicarea deprecierii monedelor, “statutul Fondului Monetar Internaţional prevedea că un membru putea modifica valoarea paritară a monedei fără acordul Fondului dacă nu afectează tranzacţiile internaţionale ale celorlalţi membri”.

Pentru modificarea valorii paritare a monedei unui stat membru se realiza consultarea Fondului Monetar Internaţional cu scopul de a corecta un dezechilibru fundamental. Menţinerea stabilităţii cursurilor de schimb se realiza prin vînzarea sau cumpărarea de monedă de către ţările membre prin respectarea cursurilor de fluctuaţie.

În ceea ce priveşte accesul ţărilor membre la resursele Fondului Monetar Internaţional, acordarea de credite din partea Fondului are în vedere adoptarea cu uşurinţă

a unor politici de deschidere şi de liberalizare, iar în acelaşi timp asigură ţările membre ca

va compensa unele politici financiare greşite care au condus la apariţia unui deficit în cadrul balanţei de plăţi externe.

În cazul creditelor pe termen scurt, Fondul trebuie să se asigure că efectul va fi unul de atenuare, dispariţiei a deficitului şi totodată de reechilibrare a balanţei de plăţi externe şi stabilitate a preţurilor.