Fondul Monetar și RM

INTRODUCERE

« Fondul Monetar Internaţional are suficiente fonduri ca sǎ joace un rol activ chiar pe piaţa celor mai mici si mai sǎrace ţǎri. »

Ken Rogoff, şef economist al FMI

Fondul Monetar Internaţional (FMI) a trezit mereu interes şi a constituit subiectul tuturor discuţiilor şi dezbaterilor. Guvernele se intereseazǎ de contribuţia acestuia la rezolvarea conflictelor internaţionale monetare şi financiare. Presa urmǎreşte fiecare decizie luatǎ de acest organism, precum şi rapoartele anuale pe care le publicǎ, cu scopul de a aprecia situaţia economicǎ a ţǎrilor. Economiştii examineazǎ ajutorul financiar acordat şi politicile preconizate. In sfârşit observatorii criticǎ direcţiile de acţiune ale FMI şi cer o revizuire a modului de funcţionare şi stabilirea unor noi reguli de joc.

Astǎzi ne confruntǎm cu o crizǎ economicǎ mondialǎ care pe zi ce trece devine tot mai amplǎ, cu amprente grave pentru economiile ţarilor emergente şi cu consecinţe imprevizibile. Aceasta este prima crizǎ de dimensiuni mondiale din 1944, dupǎ conferinţa de la Bretton Woods, unde a fost creat FMI ca unul dintre actorii principali de supraveghere ale pieţelor financiare şi monetare internaţionale. Care este cauza provocǎrii acestei crize? Care sunt consecinţele ei asupra economiei Republicii Moldova? Care sunt direcţiunile de acţiune a FMI pentru a preântampina agravarea situaţiei economice in ţarǎ?

Prezenta lucrare reprezintǎ proiectul meu de specialitate, in care mi-am propus abordarea acestor intrebǎri, actuale la moment, analizand unul din cele mai mari dezechilibre macroeconomice din perioada curentǎ. Voi încerca, pe cât posibil, sǎ clarific conţinutul acestui proces cu efecte multiple asupra economiei R. Moldova.

Pentru a pătrunde in esenţa problematicii Fondului Monetar Internaţional, lucrarea de faţă prezintă în Capitolul I elementele definitorii ale functionării sistemului monetar internaţional, rolul jucat de FMI în reformarea sistemului monetar internaţional, având ca obiectiv principal crearea unor programe de ajustare necesare pentru echilibrarea balanţelor de plaţi ale ţarilor membre, definirea convertibilitaţii monedelor ţărilor membre în jurul paritaţii, instituirea DST ca principal instrument de rezerva, etalon al sistemului, încurajarea ocuparii si a creşterii economice, facilitaţi acordate ţărilor membre în vederea redresarii economiilor lor naţionale, însotite de reforme structurale atent monitorizate de FMI.

În Capitolul II mi-am propus să fac o evaluare generală a economiei RM, ale politicilor sale economice şi să determin rolul cheie al FMI in dezvoltarea economică a ţării, analizînd modul de acţiune al programelor de macrostabilizare de sorginte FMI, rolul jucat de acestea în realizarea procesului de tranziţie la economia funcţionala de piaţă, costurile sociale pe care le genereaza implementarea lor si succesul, respectiv insuccesul aplicarii acesteia, atât în forma pură, recomandată de FMI, cunoscută sub denumirea de abordarea „big-bang” sau terapia de şoc, cât şi în forma adaptată, cunoscută sub denumirea de „gradualism”.

Recomandarea FMI de liberalizare a economiei, de extindere a pieţelor financiare, sprijinite prin programe de restructurare sub egida sa s-a soldat cu creşterea operaţiunilor speculative de capital, dezastruoase pentru economiile al căror sector financiar era slab dezvoltat. Prescrierea unor programe de austeritate bazate atât pe politici fiscale şi monetare restrictive, cât şi pe echilibrarea balanţei de plăţi externe, a însemnat pentru ţările în tranziţie eforturi deosebite, însoţite de puternice recesiuni, explozii sociale, îndatorare externă. Creşterea ratei dobânzii în vederea protejării monedei nationale a condus, de cele mai multe ori, la speculaţii si intensificarea recesiunii. Scopul urmărit în acest proiect a fost nu doar de a evolua progresele şi eşecurile implementării politicii sugerate de către FMI, dar şi de a face recomandări asupra unor acţiuni care vor fi întreprinse în 2009. Aplicarea măsurilor de reformă iniţiate de FMI au ca scop oferirea de lichidităţi necesare restructurării economiei. Ca agent economic raţional, FMI impune respectarea principiilor economice, respectiv alocarea eficientă a resurselor. Eliberarea oricărei tranşe de lichidităţi din acordul stand-by este condiţionată de aplicarea unor măsuri de reformă care transmit semnale pozitive investitorilor străini, precum şi pieţei financiare internaţionale în ansamblu. Insistenţa FMI asupra măsurilor restrictive (reducerea inflaţiei, a masei monetare, reforme fiscale) a avut ca obiectiv controlarea masei monetare şi comprimarea acesteia în direcţia macrostabilizării şi a reducerii inflaţiei; totodată, aceste măsuri au dus la mari contradicţii ale fluxurilor de lichidităţi şi de capital, între agenţii economici şi buget.