Fonduri Structurale Europene în Resurse Umane - POSDRU

Introducere

În România de astăzi există multe variabile privind resursele umane și posibilitatea de a găsi un loc de muncă. Sistemul educațional nu garantează aceleași oportunități oricui, nici pregătirea necesară suficientă, datorită globalizării, tehnologizării şi schimbării contextului în domeniile de angajare.

Astăzi e imperativ ca la interviu să prezinţi o recomandare în plus; fie o recomandare de la un fost angajator, fie o calificare adițională, iar experiența cântărește greu în comparația cu alți candidați.

Viteza a devenit numitorul comun, toți grăbindu-se să obţină cât mai multe calificări. Oare își ia cineva din timp pentru a se gândi dacă are calificările care trebuie, și nu câte trebuie?

Noi am considerat utilă o analiză asupra calificării resurselor umane în România pentru a putea înțelege, în ansamblu, de ce se alocă și unde se alocă resurse pentru dezvoltare, dar, mai ales, unde ne situăm noi, ca și studenți, în acest mare sistem.

Am descris sistemul POS DRU și cerințele necesare pentru a beneficia de resurse ale Fondurilor Structurale Europene, iar, la final, am expus situația în care se află România în ziua de astăzi în ceea ce privește Fondurile Structurale Europene și alocarea acestora.

Am încercat să obținem o imagine globală asupra modului de lucru cu resursele umane pentru că am considerat util a citi un astfel de „manual” înainte de a porni la drum. Sperăm totuşi că şi alţii vor beneficia de pe urma acestui proiect. Iar pentru cei care consideră altfel, avem şi un citat al lui Derek Bok, foarte potrivit pentru acest context: "If you think education is expensive, try ignorance”.

Capitalul uman în România

1.1 Structura sistemului educaţional românesc

Modificările aduse Legii Învăţământului nr. 84/1995 în anii 2003 şi 2004 şi legislaţia adoptată în anii 2004 şi 2005 în domeniul învăţământului superior la: extinderea duratei învăţământului obligatoriu de la 8 la 10 clase, reorganizarea studiilor universitaSre în trei cicluri.

Sistemul de educaţie şi formare iniţială, este structurat astfel: învăţământ preşcolar, învăţământul obligatoriu, învăţământul secundar superior, învăţământ post-secundar, învăţământul superior, învăţământ postuniversitar.

1.1.3 Accesul şi participarea la educaţie şi formare profesională iniţială

Populaţia şcolară din România a fost în 2004/2005: 4.390.835 de persoane (MEdC, Starea Învăţământului 2004/2005). Se constată o scădere a populaţiei şcolare în 2004, cu aproape 5% faţă de anul şcolar 1994/1995.

Numărul de studenţi a crescut - 1994-2004 cu peste 150%. Tendinţa ascendentă este vizibilă atât în cazul populaţiei feminine, cât şi a celei masculine, menţinându-se diferenţe, pe sexe, în favoarea populaţiei feminine, pe parcursul întregii perioade de referinţă.

Rata de participare la educaţie a tinerilor de 18 ani a înregistrat o tendinţă ascendentă, relativ liniară, în intervalul anilor şcolari 1999-2005, de la 47,06% la 62,96%. În ceea ce priveşte tinerii de 20 ani, formele de învăţământ în care sunt angrenaţi aceştia sunt învăţământul postliceal şi cel universitar.

Valorile în creştere se explică prin creşterea ofertei educaţionale pentru învăţământul superior, atât prin numărul de locuri de care dispun universităţile de stat (inclusiv cu taxă), cât şi universităţile particulare.

Notabil - nivelul educaţional al populaţiei în rândul tinerilor cu vârsta 20-24 ani, proporţia celor cu studii cel puţin medii este apropiată de media UE- 15 şi UE-25, dar sub pragul de 85 % propus de către UE pentru anul 2010.

Evoluţia valorilor pe cele două sexe reflectă o uşoară reducere a decalajului între populaţia feminină şi masculină cu studii medii şi superioare, în sensul unei apropieri a celor două ponderi.

Evoluţia pe cele două sexe: populaţia masculină cu studii superioare, deşi deţine o pondere de peste 10%, cunoaşte o reducere după anul 2001, în timp ce populaţia feminină cu studii superioare urmează un trend crescător, de la 7,7% la 10,0%.