Fondurile Europene

1. Prezentare generală

Uniunea Europeana este una dintre regiunile cele mai prospere din lume. De la data largirii acesteia cu inca noi 10 membri, la 1 mai 2004, are puterea unei piete interne a 25 de state membre cu peste 454 milioane locuitori care locuiesc în 254 de regiuni Insa nu toti europenii au aceleasi avantaje şi sanse de succes în termeni socio-economici.

Diferenta este facuta de zona în care locuiesc - daca e o regiune prospera ori saraca, o zona aflata în expansiune sau declin economic, o zona urbana sau rurală, la periferia Uniunii Europene sau intr-unul dintre centrele sale economice. În aceste conditii coeziunea economica şi sociala este necesara, fiind totodata şi unul din principalele obiective ale Uniunii Europene.

Extinderea Uniunii Europene la 27 de state membre a generat provocari din punct de vedere al competitivitatii sale şi a coeziunii interne. Se vor accentua decalajele existente între statele membre şi regiunile din acestea. Aceste decalaje provin din deficientele structurale în factorii-cheie ai competitivitatii, şi anume dotarea inadecvata cu capital fizic şi uman (cu infrastructuri şi forte de munca), insuficienta capacitatii de inovare, a sprijinului întreprinderilor şi a nivelului scazut de capital de mediu (un mediu natural şi/sau urban poluat).

Implementarea politicii de coeziune la nivelul Uniunii Europene presupune reducerea decalajelor existente între regiuni în termeni de productie, productivitate şi ocupare. O crestere economica puternica în special în noile State Membre, cele 10 care au aderat în mai 2004 plus România şi Bulgaria, poate fi un impuls semnificativ pentru restul economiei Uniunii Europene largite.

Asadar, politica de coeziune are drept scop reducerea decalajelor existente între regiunile din Uniunea Europeana. Pentru atingerea telului politicii de coeziune, statele membre şi regiunile au nevoie de ajutor financiar important în vederea solutionarii diverselor probleme structurale raspândite şi a realizarii potentialului lor de crestere.

Exista disparitati semnificative între statele membre ale UE şi regiunile sale, acestea în afara diferentelor Produsului Naţional Brut(PNB) fiind date de:

- dotarile cu infrastructura,

- calitatea mediului,

- somaj şi aptitudinile forsei de munca necesare pentru dezvoltarea viitoare,

- marimea şi diversitatea mediului de afaceri,

- diferente în ceea ce priveste utilizarea noilor tehnologii.

Politica de coeziune economica şi sociala a Uniunii Europene este, înainte de toate, o politica a solidaritatii. Scopul acesteia este sa promoveze un înalt nivel de competitivitate şi de ocupare a fortei de munca, oferind ajutor regiunilor mai putin dezvoltate şi celor care se confrunta cu probleme structurale. Se asigura astfel o dezvoltare stabila şi durabila a UE şi o functionare optima a Pietei

Interne. Politica regionala se bazeaza în principal pe solidaritate financiara, adica pe redistribuirea unei parti din bugetul comunitar realizat prin contributia Statelor Membre catre regiunile şi grupurile sociale mai putin prospere.

În acelasi timp Uniunea se confrunta ca ansamblu cu provocarea rezultata în urma potentialei accelerari a restructurarii economice în urmaglobalizarii, deschiderii pietelor, revolutiei tehnologice, dezvoltarii economiei şi societatii bazate pe cunoastere, îmbatrânirii populatiei şi cresterii nivelului emigrarilor.

Pentru îndeplinirea obiectivelor stipulate în tratatul privind constituirea UE, actiunile care vor fi finantate din bugetul UE alocat politicii de coeziune trebuie sa contribuie la promovarea cresterii sustenabile, competitivitatii şi a gradului de ocupare.

Politica de coeziune are un puternic caracter instrumental, iar prin fondurile sale de solidaritate contribuie la îndeplinirea obiectivelor altor politici sectoriale ale UE – cum ar fi politica agricola comuna, politica sociala, politica de protectie a mediului. În plus, politica de dezvoltare regionala este corelaa şi cu politica de extindere a UE, prin crearea fondurilor de pre-aderare Phare, ISPA şi SAPARD.

La care au acces tarile în curs de aderare şi prin care este sprijinita tranzitia acestora la standardele UE. Prin reducerea decalajelor existente între regiuni, politica de coeziune urmareste îmbunatatirea functionarii Pietei Unice Europene, precum şi oferirea de oportunitati economice menite sa ajute persoanele sa-şi foloseasca cunostintele în scopul consolidarii potentialului de crestere economica a UE spre beneficial tuturor. Acest lucru va genera o crestere a bunastarii cu avantaje asupra întregii economii europene.