Fondurile Structurale Europene

Introducere

Într-o lume ca cea a României de astăzi, putem afirma, există foarte multe variabile în ceea ce privește resursele umane și posibilitățile de a găsi un loc de muncă. Sistemul educațional nu mai garantează aceleași oportunități ca înainte și nici pregătirea necesară suficientă pentru a ne putea angaja în domeniul dorit.

Brusc, a devenit imperativ ca oricine să prezinte, la interviu, o recomandare în plus, fie o declarație a unui fost angajator, fie o calificare adițională, iar experiența cântărește greu în comparația cu ceilalți candidați la postul dorit.

În educație, viteza a devenit numitorul comun, pentru ca toți se grăbesc a face cât mai multe lucruri care să le garanteze că au numărul necesar de calificări pentru un anumit post. Oare își ia cineva din timp pentru a se gândi dacă are calificările care trebuie, și nu neapărat dacă are câte trebuie?

Încă dinainte ca România să se alăture Uniunii Europene, au fost alocate fonduri pentru a se garanta oportunități în plus pentru cei pasionat angrenați în procesul dezvoltării personale și profesionale proprii. Astfel, am considerat noi, este utilă o analiză asupra calificării resurselor umane în România, pentru a putea înțelege, în ansamblu, de ce alocăm și unde alocăm resurse pentru dezvoltare, dar, mai ales, unde ne situăm noi, ca și studenți, în acest mare sistem.

Mai departe, am descris sistemul POS DRU și cerințele necesare pentru a beneficia de resurse ale Fondurilor Structurale Europene, iar, la final, am expus situația în care se află România în ziua de astăzi în ceea ce privește Fondurile Structurale Europene și alocarea acestora.

Am încercat să obținem o imagine globală asupra modului de lucru cu resursele umane pentru că am considerat util a citi un astfel de „manual” înainte de a porni la drum. Sperăm totuşi că şi alţii vor beneficia de pe urma acestui proiect. Iar pentru cei care consideră altfel, avem şi un citat al lui Derek Bok, foarte potrivit pentru acest context: "If you think education is expensive, try ignorance”.

Fonduri Structurale Europene în Resurse Umane

1. Capitalul uman în România

1.1 Structura sistemului educaţional românesc

Asumarea de către Guvernul României a obligaţiilor şi obiectivelor strategice pentru sistemele educaţionale şi de formare profesională, stabilite de Comisia Europeană în anul 2002, în cadrul Consiliului European de la Barcelona, precum şi deciziile adoptate la nivel european în cadrul „procesului Bologna” au determinat accelerarea procesului de reformă a sistemului educaţional românesc şi totodată restructurarea acestuia. În consecinţă, modificările aduse Legii Învăţământului nr. 84/1995 în anii 2003 şi 2004 şi legislaţia adoptată în anii 2004 şi 2005 în domeniul învăţământului superior au condus în principal la următoarele modificări de structură: extinderea duratei învăţământului obligatoriu de la 8 la 10 clase şi reorganizarea studiilor universitare în trei cicluri.

În prezent, sistemul de educaţie şi formare iniţială, este structurat pe următoarele niveluri: învăţământ preşcolar, învăţământul obligatoriu, învăţământul secundar superior, învăţământ post-secundar, învăţământul superior, învăţământ postuniversitar. Schimbările de structură ale sistemului de învăţământ românesc au fost completate şi de măsuri în favoarea creşterii eficienţei sistemului de învăţământ. Astfel, modificarea, în anul 2004, a Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, accentuează profesionalizarea funcţiei de director de unitate de învăţământ prin introducerea unor măsuri specifice recrutării, selecţionării şi a angajării pe baza unui contract de management educaţional semnat cu inspectorul şcolar general din judeţul respectiv.

1.1.1 Învăţământul preuniversitar

Acesta cuprindea, până în anul şcolar 2003-2004, învăţământul obligatoriu de 8 clase, constituit din învăţământ primar (ISCED 131) şi învăţământul gimnazial/secundar inferior (ISCED 2). În aceeaşi perioadă, învăţământul secundar superior (ISCED 3) cuprindea: 1) învăţământul liceal cu o durată de 4 ani pentru cursurile de zi, organizat în trei filiere: general/teoretic, tehnologic şi vocaţional (cu 3 profiluri de studii: tehnic, servicii, resurse naturale şi protecţia mediului) şi 2) învăţământul profesional organizat prin şcoli profesionale şi şcoli de ucenici cu o durată între 1 şi 4 ani. Învăţământul postliceal (ISCED 4) cuprindea şcoala postliceală şi şcoala de maiştri cu o durată de 1-3 ani. Nivelurile de calificare dobândite prin învăţământul preuniversitar au fost: nivelul 1 pentru şcoala de ucenici, nivelul 2 pentru şcoala profesională şi nivelul 3 pentru învăţământul liceal, respectiv postliceal. Organizarea nivelului educaţional ISCED 3 până în anul şcolar 2001-2002 inclusiv, prezenta dificultăţi în ceea ce priveşte continuarea studiilor la nivel liceal de către absolvenţii învăţământului

profesional, în primul rând prin necesitatea susţinerii unui examen de diferenţă. Finalizarea cu diplomă de bacalaureat a cursurilor liceale permitea continuarea studiilor în învăţământul superior.