Formarea prețurilor produselor agricole, studiu pe exemplu României privind formarea prețurilor la aceste produse

1.CONCEPTUL DE PREŢ

Definit in termenii cei mai generali, pretul reprezinta o suma de bani primita sau

platita pentru cedarea, respectiv obtinerea unui bun sau serviciu.

Sub aspect economic, pretul este expresia baneasca a valorii bunurilor sau serviciilor care fac obiectul schimbului si constituie o categorie economica.

Pretul exprima relatiile banesti care apar si se deruleaza intre agentii economice, intre acestia si populatie, intre cetateni, intre diferite firme si stat cu privire la exprimarea in bani a valorii marfurilor care fac obiectul schimbului. In prezent, pretul nu se limiteaza doar la valoarea bunurilor si serviciilor care fac obiectul schimbului, ci cuprinde in sfera sa si alte acte si fapte, putandu-se astfel vorbi de:

• Pretul actiunilor;

• Pretul obligatiunilor si al altor titluri de valoare;

• Pretul concesiunilor (redeventa);

• Pretul loctiilor de gestiune;

• Pretul capitalului imprumutat (dobanda) sau a celui utilizat (amortizarea, chiria), etc.

Referitor la baza, la factorii de formare a valorii marfurilor (si a preturilor) au existat mai multe curente de gandire, mai multe teorii:

a) Teoria valorii munca elaborata si sustinuta de reprezentantii economiei politice engleze: William Petty, Adam Smith si David Ricardo. Referindu-se la valoarea marfii, David Ricardo concluziona ca marfurile, avand utilitate (pe care o considera esentiala pentru valoarea de schimb), isi trag valoarea din doua izvoare: din raritatea si cantitatea de munca necesara pentru obtinerea lor.

b) Teoria valorii munca sustinuta de Marx. Karl Marx a preluat de la clasicii englezi teoria valorii munca si a dezvoltat-o pana la o forma extrema. Marx afirma ca, din punct de vedere calitativ, valoarea marfii nu reprezinta altceva decat munca omeneasca abstracta, omogena, nediferentiata, socialmente recunoscuta ca utila si ca valoarea nu contine nimic in afara de munca, iar din punct de vedere cantitativ, marimea valorii este determinata de timpul de munca socialmente necesar crearii bunurilor. Prin urmare, Marx absolutizeaza rolul muncii, in special al celei fizice, in crearea valorii si neaga rolul utilitatii bunurilor ca factor determinant al valorii, utilitatea fiind redusa la o simpla premisa. Munca este considerata ca singura masura reala care poate servi la aprecierea si compararea marfurilor si ea constituie pretul real (natural) al unei marfi, iar cantitatea de bani defineste pretul nominal al marfii.

c) Teoria utilitatii marginale – conform acesteia, valoarea (pretul) unei marfi este determinata de utilitatea marginala, marimea ei fiind o functie de raritatea marfii respective, iar mecanismul concret de stabilire se bazeaza pe actiunea legii cererii si ofertei: cererea este o functie de utilitate si oferta functie de raritate. Raritatea unui bun determina marimea sacrificiului pentru obtinerea lui. Adeptii acestei teorii pun deci accentul pe utilitatea bunului ca factor de determinare a valorii, acordand prioritate satisfacerii nevoilor umane, careia trebuie sa i se subordoneze productia. De asemenea, in formarea valorii, ei acorda muncii un rol asemanator rolului oricarui alt factor de productie (capital, informatie sau stiinta, factori naturali etc.) si nu unul exclusiv. Valoarea unei marfi, dupa aceasta teorie, este cu atat mai mare cu cat ultima unitate consumata din acea marfa are o utilitate mai mare.

d) Exista si opinii dupa care cele doua conceptii privind formarea valorii (teoria valorii munca si teoria utilitatii marginale) nu se exclud automat, ci, mai degraba, luate separat ambele sunt unilaterale si deci trebuie considerate complementare. Astfel, economistul francez Charles Gide considera ca in formularea ofertei (si a pretului de oferta) importanta au costurile, iar in formularea cererii (si a pretului de cerere) utilitatea bunurilor. Un alt reputat economist, Alfred Marshall, afirma ca valoarea se intemeiaza pe utilitatea finala si pe cheltuiala de productie si se mentine in echilibru intre aceste doua forte opuse.