Forme concrete de manifestare a protecționismului netarifar

Stricto sensu, comertul international cuprinde totalitatea operatiunilor de import si export de mărfuri, lucrări si servicii pe care le desfăsoară persoanele fizice si/sau juridice, ca subiecte ale dreptului comertului international, apartinând unui stat, cu parteneri străini sau pe piete străine (cu mărfuri, lucrări sau servicii aflate în tranzit international). Astăzi, mai mult ca oricând, importanta teoriilor relatiilor internationale este mai pregnantă, deoarece economiile statelor

sunt legate între ele mai strâns decat în trecut, prin schimb de bunuri fizice, de servicii, de informatii si prin fluxuri financiare multilaterale.

Modul de comunicare si contextul social-economic se redefinesc permanent, problematica legata de comertul corect ia treptat locul celei a comertului liber, dar esenta disputelor cu privire la avantajele si dezavantajele liberalizării pietelor în raport cu protejarea lor se pastrează la cote ridicate. Factorul psihologic este extrem de important in acest context. In fond este p trasatura umana refuzul de a admite ca esecul se datoreaza propriilor erori sau slabiciuni.

Practicile comerciale „stigmatizate” sunt dumpingul si subventionarea exportului. Un inventar al masurilor protectioniste mentionate in GATT arata ca dintr-un total de 2384 restrictii, ¾ se refereau la actiuni anti-dumping si 1/5 la proceduri antisubventii.

Subventionarea exporturilor duce la sporirea artificiala a competitivitatii produselor care se exporta si, deci, afecteaza comercializarea pe piata tarilor importatoare, fenomen care a fost numit concurenta neloiala.

Ca urmare a acestor practici neloiale, in relatiile internationale se doreste restabilirea unei corectitudini in termeni de etica si justitie. Actiunile destinate contracararii politicilor comerciale neloiale su marele avantaj ca , adeseori sub o acoperire legala, dau posibilitatea modularii atacului,putand tinti sectoare sau tari in mod individual, eludand astfel principiile de nedescriminare prescrise de articolul 1-2 ale GATT.

Insa nu este mereu cazul acestei corectitudini. In multe situatii introducerea de masuri rectrictive a fost acuzata ca fiind de multe ori lipsita de corectitudine si ca s-ar abate de la canalele expres destinate unor astfel de practici.

Protejarea industriilor interne de concurenta externa a devenit cu timpul un drept fundamental a acestora, si termenul de „neloial” absolva producatorii interni de nevoia de a justifica decizia.(Grabitz 1991) Acest rezultat a fost justificat pe considerentul ca procedurile in materia practicilor comerciale trebuiau sa se soldeze in favoarea partilor lezate.

Insa, ingrijorator este amploarea conceptului de practici comerciale neloiale. Dumpingul si subventionarea au incetat a mai fi privite ca singurele forme sanctionabile de concurente externa neloiala. Au aparut situatii in care simpla reorientare geografica a unor exporturi catre piata nationala, a fost considerata de piata importatoare ca practica neloiala. Chiar si neinterventia statala in care este echivalenta cu tolerarea unor practici restrictive pentru outsideri a fost acuzata ca fiind comert neloial.

Trasatura principala a campaniei pentru apararea comertului corect este dilatarea permanenta a sferei de practici considerate neloiale si deci, contracarabile.Asistam la extinderi in toate dimensiunile:geografice, sectoriale si conceptuale.

II. CONTRACARAREA SUBVENTIILOR

Tratamentul rezervat subvenţiilor in politica comerciala internaţionala.

Taxe vamale de contracarare: este o măsura care poate fi impusa pentru a contracara efectele subvenţiilor unui produs importat.

Termenul de dumping este des folosit în contextul comerţului internaţional, şi semnifică exportul unor anumite mărfuri într-o anumită ţară la un preţ mult mai jos decât preţul pieţei din ţara respectivă (şi de multe ori sub costul de producţie al producătorilor din acea ţară). Dumping-ul este o formă de concurenţă neloială, şi este ilegal în multe economii de piaţă.

Pentru combaterea unei astfel de situaţii, unele tari iau masuri antidumping in vederea protejării pieţei proprii. Printre masurile cele mai des întâlnite se afla taxa antidumping si taxele compensatorii.

In afara dumpingului, subvenţionarea exporturilor si a producţiei bunurilor care se exporta este o alta practica considerata in mod tradiţional neloiala. Regulile internaţionale de conduita in materie au fost insa multa vreme afectate de o pronunţata ambiguitate, derivata din opticile diferite de abordare a fenomenului subventionarii activitatilor economice existente intre tari, inclusiv in cadrul grupului tarilor dezvoltate.

In ce priveşte subvenţiile “interne” exista numai o obligate de moderaţie in privinţa utilizării lor, in sensul de a nu fi afectate negativ interesele producătorilor din tarile importatoare. In aceasta eventualitate, subvenţiile interne deveneau contracarabile in acelaşi fel ca si cele de export.

Regulile GATT cu privire la subvenţii implicau o anumita ierarhizare ab inito a permisibilitatii diferitelor intrumente de politica comerciala:

a).in condiţiile in care taxele vamale la import sunt considerate perfect legitime, nu e deloc evident de ce subvenţiile la export ar trebui prohibite.

b).tratamentul mai puţin strict rezervat subvenţiilor interne in comparaţie cu cele de export este dificil de conciliat cu constatarea ca, din punct de vedere economic, cele doua categorii de subvenţii sunt perfect sustituibile atunci când se refera la un produs apartinand categoriei”comercializabilelor”.

In accepţiunea americana sunt considerate subvenţii, deci contracarabile, următoarele practici:

- Furnizarea de capital, credite sau garanţii la credite in condiţii incompatibile cu considerentele comerciale;

- Furnizarea de bunuri si servicii la preturi preferenţiale;

- Acordarea gratuita de fonduri sau anularea unor datorii in scopul de a acoperi pierderi de operare;

- Asumarea oricăror costuri sau cheltuieli de producţie si distribuţie.

Optica adoptata de Statele Unite este mult mai larga, asimilând subvenţiilor mai multe forme de intervenţie guvernamentala: testul este efectuat la nivelul beneficiarului, determinând daca sprijinul primit conferă recipientului vreun avantaj in comparaţie cu ceea ce ar obţine el in condiţiile normale pe piaţa, fara intervenţia autoritatilor publice.

Problema ‘subvenţiilor in amonte”, respectiv furnizarea pe piaţa interna, la preturi mai avantajoase decât cele internationale, de bunuri si servicii utilizare ca input-uri comporta doua aspecte:

- Cel al “preturilor duale”, care discriminează intre piaţa interna si cea externa, fiind mai mici in primul caz;

- Acela al raportului in care se afla preţul pentru piaţa interna cu preţul mondial.

Referitor la concesiile fiscale sunt tratate in mod diferit, dupa cum au ca obiect impozitele directe si indirecte. Optica prevalenta a impozitelor directe este ca sunt acceptate cat nu sunt specifice si nu se aplica numai veniturilor provenite din export. Scutirile, reducerile sau restituirile de impozite directe pot fi acceptate chiar daca se refera exclusiv la produsele exportate, cu condiţia ca aceste facilitaţi sa nu fie excesive.