Forme de Turism

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Forme de Turism.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 91 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Raluca Anghel

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domenii: Economie, Turism

Cuprins

INTRODUCERE
CAPITOLUL I
ASPECTE TEORETICE PRIVIND TURISMUL, FORMELE DE TURISM ŞI GEOGRAFIA TURISMULUI
1.1 Consideraţiuni generale privind turismul
1.2 Clasificarea turismului după criterii
1.3 Caracterizarea unor forme moderne de turism
1.4 Noţiuni definitorii privind geografia turismului
1.5 Interacţiunea dintre formele turismului şi mediul geografic
CAPITOLUL II
DIVERSITATEA GEOGRAFICĂ A FORMELOR DE TURISM
2.1 Turismul de litoral şi dependenţa sa de mediul geografic
2.2 Tendinţe actuale ale cererii şi motivaţiei în turismul montan
2.3 Ramificaţia geografică a turismului balnear
2.4 Turismul cultural – formă de valorificare a resurselor antropice
2.5 Evoluţia în timp şi în spaţiu a turismului rural
CAPITOLUL III
FORME DE TURISM PRACTICATE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
3.1 Turismul vitivinicol
3.2 Turismul rural
3.3 Turismul de sănătate şi frumuseţe
3.4 Turismul cultural
3.5 Turismul cinegetic
CONCLUZIE
BIBLIOGRAFIE

Extras din document

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea desfăşurată în alte sectoare-cheie din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ). Fenomenul turiştic este extrem de greu de delimitat

deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economişti, geografi, psihologi şi sociologi.

Potenţialul turistic constituie o componentă esenţială a ofertei turistice şi o condiţie indispensabilă a dezvoltării turismului. Prin dimensiunile şi diversitatea elementelor sale, prin valoarea şi originalitatea acestora, el reprezintă motivaţia principală a circulaţiei turistice. Evaluarea corectă a componentelor sale, analiza posibilităţilor de valorificare eficientă a acestora presupune elaborarea unui sistem naţional şi categorial adecvat care să permită conturarea unei strategii coerente a dezvoltării activităţii turistice. Atracţia turistică este motivul fundamental şi imboldul iniţial al deplasării către o anumită destinaţie turistică. O zonă sau un teritoriu prezintă interes în măsura în care dispune de elemente de atracţie a căror amenajare poate determina o activitate de turism. Din această perspectivă, potenţialul turistic al unui teritoriu poate fi definit la modul general, prin ansamblul elementelor ce se constituie ca atracţii turistice şi care se pretează unei amenajări pentru vizitarea şi primirea călătorilor.

Cercetarea formelor de turism şi a geografiei lor este necesară în turism pentru a dezvolta şi aplica metodele pentru estimarea impactelor asupra localităţilor şi pentru a conduce la o eficientă alocare a resurselor pentru obiectivele ce intră în concurenţă. Fireşte, turismul dispune de un anumit potenţial pentru promovarea creşterii economice în multe zone sau regiuni, dar el nu este întotdeauna atât de mare cât le-ar plăcea să creadă unor susţinători locali. Oricum, sumele alocate pentru deschiderea sau extinderea dezvoltării în turism pot şi trebuie să asigure administraţiile publice centrale şi locale de şansa creării de noi locuri de muncă şi posibile venituri pentru bugetul de care dispun.

Scopul şi sarcinele prezentei lucrări constă în evidenţierea dependenţei formelor de turism de arealul geografic, a rolului mediului geografic asupra deyvoltării anumitor forme de turism. Acest factor poate fi folosit în eficientizarea activităţilor intreprinderilor de turism şi fundamentarea direcţiilor strategice de bază a managementului serviciilor de turism. Pentru realizarea scopului propus au fost trasate următoarele obiective:

fundamentarea teoretică a formelor de turism;

determinarea specificului formelor de turism;

identificarea factorilor geografici asupra dezvoltării anumitor forme de turism;

evaluarea modalităţilor de adaptare a formelor de turism în dependenţă de mediul geografic.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific. Drept bază teoretică şi metodologică a investigaţiilor au servit monografiile clasicilor în domeniul managementului, managementului în întreprinderile de turism, investigaţiile cercetătorilor de peste hotare şi autohtoni.

Metodologia cercetării s-a bazat pe abordarea sistemică şi utilizarea diverselor metode, cele mai frecvente fiind: normativă, statistică, grafică şi dinamică. De asemenea, au fost utilizate şi alte metode de cercetare, cum ar fi: de sinteză; analiza economică; compararea; inducţia şi deducţia, aplicate în dialectica cunoaşterii materiei şi societăţii, precum şi alte procedee şi instrumente de cunoaştere ştiinţifică a proceselor socio-economice.

Noutatea ştiinţifică constă în faptul că a fost scoasă în în evidenţă şi supusă analizei dependenţa formelor de turism de mediul geografic şi imposibilitatea practicării unor anumite forme de turism într-un mediu necorespunzător.

Valoarea aplicativă a tezei constă în faptul că lucrarea ar putea servi ca un îndrumar pentru managerii firmelor turistice.

Structura tezei. Teza constă din din întroducere, trei capitole, structurate în sub capitole şi concluzie.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND TURISMUL, FORMELE DE TURISM ŞI GEOGRAFIA TURISMULUI

1.1 Consideraţiuni generale privind turismul

Deşi considerat de cei mai mulţi dintre experţi din domeniu un fenomen specific epocii contemporane, turismul s-a cristalizat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi ca atare, primele încercări de definire şi caracterizare a lui datează din această perioadă.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „TURISM” provine din termenul englezesc „TO TOUR” (a călători, a colinda), având deci semnificaţia de excursie.

De-a lungul anilor, conţinutul noţiunii de turism s-a modificat, s-a înmbogăţit continuu.Unul dintre specialiştii consacraţi în cercetarea fenomenului turiştic, a cărui opinie a fost înmbrăţişată de un număr mare de teoreticieni, este profesorul elveţian W. Hunziker. El defineşte turismul prin „ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara locului de reşedinţă, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare”.

Unii specialişti au reproşat acestei definiţii că este prea generală, că nu exclude unele forme de deplasări ce nu au scopuri pur turistice (elevi ,studenţi). În schimb, alţi specialişti i-au reproşat caracterul limitativ, deoareca exclude o serie de manifestări care au şi conţinut turiştic, ca de exemplu participările la congrese şi reuniuni interne şi internaţionale, deplasările oamenilor de afaceri, manifestări în care se solicită în mare măsură şi servicii turistice.

Principalele elemente care marchează activitatea turiştică sunt:

- deplasarea persoanelor în cadrul călătoriei efectuate,

- sejurul într-o localitate în afara domiciliului (reşedinţei permanente) a persoanei care se deplasează,

- sejurul are durată limitată,

- sejurul să nu se transforme într-o reşedinţă definitivă.

Fisiere in arhiva (1):

  • Forme de Turism.doc