Formele de Manifestare ale Abuzului de Pozitie Dominantă

1. Abuzul de poziţie dominantă. Noţiuni şi dispoziţii legale relevante

Piaţă internă este de neconceput fără o politică în domeniul concurenţei care să încurajeze eficienţa economică prin crearea unui mediu favorabil inovaţiei şi progresului tehnologic, să protejeze interesele consumatorilor prin oferirea posibilităţii de a cumpăra produse şi servicii în condiţii optime şi să prevină eventualele practici anticoncurenţiale ale societăţilor comerciale şi ale autorităţilor naţionale. Obiectivul politicii concurenţiale europene constă în garantarea unităţii pieţei comune şi evitarea monopolizării unor sectoare ale pieţei care limiteaza beneficiile oferite consumatorilor de o piaţă cu concurenţă loială şi liberă, cu o largă diversitate de mărfuri şi servicii disponibile la preţuri avantajoase.

Potrivit legislaţiei europene, este necesar să se evite ca întreprinderile europene să se bucure de o poziţie dominantă în sectorul lor de activitate, abuzând de această poziţie şi creând posibilitatea unor distorsiuni ale concurenţei care afectează schimburile intercomunitare. În situaţia în care un agent economic, sau un grup de agenţi economici, deţine o poziţie dominantă pe piaţă, efectele anticoncurenţiale determinate de comportamentul acestuia sunt foarte probabile, legislaţia în materie fiind aplicată cu strictete. Sunt astfel aplicabile articolul 82 din TCE pentru piaţa comunitară şi articolul 6 din Legea Concurenţei care interzic abuzul de poziţie dominantă. În plus, articolul 82 din TCE impune şi condiţia afectării comerţului între statele membre.

Cea mai importantă prevedere legislativă în domeniu în ţara noastră o reprezintă Legea numarul 21 din 10 aprilie 1996 – Legea Concurenţei, care în articolul 1 prevede: “Prezenta lege are drept scop protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor”.

Articolul 1 aliniatul 3 prevede: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică actelor şi faptelor prevăzute la aliniatul (1), când sunt săvârşite pe teritoriul României, precum şi celor săvârşite în afara teritoriului ţării, atunci când produc efecte pe teritoriul României”. Ea nu se aplică relaţiilor de muncă, pe piaţa monetară şi a titlurilor de valoare.

Articolul 6 din Legea Concurenţei prevede expres că: “Este interzisă folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante deţinute de către unul sau mai mulţi agenţi economici pe piaţa românească ori pe o parte substanţială a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activităţii economice ori prejudicierea consumatorilor. Asemenea practici abuzive pot consta în special în:

a) impunerea, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile şi refuzul de a trata cu anumiţi furnizori sau beneficiari;

b) limitarea producţiei, distribuţiei sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul utilizatorilor ori consumatorilor;

c) aplicarea, în privinţa partenerilor comerciali, a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziţia concurenţială;

d) condiţionarea încheierii unor contracte de acceptare, de către parteneri, a unor clauze stipulând prestaţii suplimentare care, nici prin natura lor şi nici conform uzanţelor comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;

e) practicarea unor preţuri excesive sau practicarea unor preţuri de ruinare, în scopul înlăturării concurenţilor, sau vânzarea la export sub costul de producţie, cu acoperirea diferenţelor prin impunerea unor preţuri majorate consumatorilor interni;

f) exploatarea stării de dependenţă în care se găseşte un alt agent economic faţă de un asemenea agent sau agenţi economici şi care nu dispune de o soluţie alternativă în condiţii echivalente, precum şi ruperea relaţiilor contractuale pentru singurul motiv că partenerul refuză să se supună unor condiţii comerciale nejustificate.”

În materialul dreptului concurenţial acest abuz este interzis în special în scopul protejării consumatorului. Concurenţa şi comerţul interstatal în interiorul UE pot fi afectate în sens negativ nu numai de “carteluri” (acordurile între întreprinderi, deciziile asociaţiilor de întreprinderi şi practicile concertate), ci şi de către “poziţiile dominante”, adică de către întreprinderile situate pe poziţii de cvasimonopol. Din această cauză s-a avut în vedere controlarea poziţiei economice puternice a celor capabili de a domina piaţa, concomitent cu urmărirea avantajelor decurgând dintr-o asemenea poziţie. Orice acte având scopul de a împiedica, restrânge ori distorsiona (denatura) concurenţa, deci afectarea liberei concurenţe, vor putea avea ca rezultat funcţionarea necorespunzătoare a pieţei comune, crearea de dezechilibre sau de discontinuităţi în raporturile intracomunitare care sunt astfel concepute şi adaptate încât să satisfacă exigenţele unei economii deschise de piaţă.

1.2. Conceptul de abuz de poziţie dominantă

Cadrul legal este reprezentat de articolul 82 (fost articol 86) al TCE care prevede că “orice abuz din partea unuia sau a mai multor agenţi economici aflaţi într-o poziţie dominantă în piaţa comună sau într-un segment al acesteia este interzis, atâta vreme cât poate afecta comerţul dintre tarile membre”.

Se cere făcută observaţia că, în ceea ce priveşte temeiul juridic al combaterii abuzului de poziţie dominantă, articolului 82 i se adaugă articolele 83 si 84 prin care se permite adoptarea de regulamente şi directive şi articolul 85 care se referă la competenţele de investigare ale Comisiei în materie de abuz de poziţie dominantă.

În conformitate cu prevederile articolului 82 din TCE este declarata ca fiind incompatibila cu piata comuna exploatarea abuziva, de catre una sau mai multe intreprinderi, a unei pozitii dominante pe piata sau pe o parte substantiala a acesteia in masura in care el afecteaza comertul dintre statele membre. Pentru determinarea întinderii pieţei într-un caz particular, urmează a se avea în vedere caracteristicile produsului, produselor similare şi de asemenea percepţia consumatorului.

În general, existenţa poziţiei dominante este definită de Comisia Europeana luând în consideraţie cotele