Forward rate agrements

I.1. Introducere în ingineria financiara

Ingineria financiara reprezinta activitatea de creare si adoptare de instrumente, tehnici si institutii noi, financiare, pe de o parte, si de crestere a aplicabilitati lor, pe de alta parte. Imaginatia financiara s-a dovedit, în acest sens, de-a dreptul debordanta, sporind permanent, nu numai numarul instrumentelor financiare, ci si complexitatea lor.

Ingineria financiara a aparut cu 30-4e ani înainte, în conditiile instabilitatii pietelor de schim, a cursurilor valutare si a ratelor de dobânzi. Cauza determinata a acestei stabilitati a fost cresterea pretului materiilor prime de baza, mai ales cele doua socuri petroliere din cursul anilor 1973 si 1979. Pretul petrolului s-a majorat în cursul deceniului 8 al secolului trecut de circa 10 ori. Socurile petroliere au produs destabilizarea economiei importatoare de petrol si tarile industrializate, tari dezvoltate din punct de vedere economic.

Ingineria financiara, ca activitate creatoare de inovatii tehnice si financiare s-a dovedit benefica, atât intermediarilor financiari, cât si investitorilor pe pietele financiare. Ingineria financiara, sub forma crearii de instrumente noi ale creditului, este rezultatul diminuarii rolului creditelor bancare si sporirii corespunzatoare a pietelor de capital, în totalul finantarilor. Din cele prezentate rezulta ca ingineria financiara a aparut ca o creatie a bancilor comerciale din tarile puternic industrializate. Debutul ingineriei financiare pe piata monetara s-a realizat în conditiile puternic destabilizatoare din economia mondiala a anilor `70 si `80 al secolului al XX-lea, care au produs, prectic, bulvesarea circuitelor financiare, atât la nivel national, cât si la cel international.

În aceste conditii pertubatoare s-au accentuat riscurile traditionale si au aparut noi, atât la nivelul pietelor monetare, cât si la nivelul pietelor bursiere, ceea ce a determinat preocupari permanente pentru eliminarea sau, cel putin, atenuarea lor. Unele dintre aceastea au impus modificarea tehnicilor de finantare, iar altele completarea si chiar înlcuirea instrumentelor negociabile pe pietele financiare.

I.2. Contractul forward

Un contract forward este o întelegere ferma, în care una dintre parti se angajeaza sa cumpere un activ de la cealalta parte la o anumita data viitoare si la un anumit pret. Nu au loc transferuri de bani pâna în data livrarii sau a maturitatii contractului. Termenii contractului fac din cumpararea activului la data livrarii o obligatie ferma pentru cumparator. Activul poate fi o actiune, o marfa sau o valuta. Contractul forward este folosit în principal în 2 scopuri: speculatie si hedging.

Forward rate agrement: O întelegere cu rata forward este o întelegere între 2 parti ca o rata a dobânzii prestabilita va fi aplicata la un principal prestabilit pe o oarecare perioada în viitor. Cash  flow  urile din aceasta întelegere sunt urmatoarele: partea A plateste partii B principalul la momentul T1, si B plateste lui A principalul plus dobânda agreata la momentul T2 > T1. Valoarea acestui schimb la momentul la care contractul este intrat în vigoare este în general diferita de zero si deci va exista un transfer de bani de la o parte catre cealalta la momentul de început.

Ratele forward: Principala problema cu folosirea venitului la maturitate ca masura a ratelor dobânzii este faptul ca nu este consistenta fata de instrumente. Un bond de 5 ani poate avea un câstig diferit de un alt bond de 5 ani daca au structuri ale cuponului diferite. Este dificil de spus ca exista o singura rata a dobânzii asociata cu o maturitate. Un mod de a rezolva aceasta problema este folosirea ratelor forward. Ratele forward sunt rate ale dobânzii care se presupune ca se aplica asupra unor perioade date în viitor pentru toate instrumentele. Acestea contracteaza cu veniturile care se presupun ca se aplica pâna la maturitate, cu un venit diferit fiecare bond.

Plasamentul international de titluri: Institutiile de pe pietele financiare detinatoare de capital sisponibil pot plasa acest capital prin cumpararea de titluri în alta tara. Operatiunea poate fi privita, de asemenea din punctul de vedere al emitentului ca un plasament extern de titluri. Plasamentul international de titluri se poate face pe piata nationasa a altei tari sau pe piata internationala. Plasamentul pe piata nationala a unei alte tari are loc atunci când institutia emitenta vinde titluri în alta tara, în cadrul unei operatiuni financiare. Operatiunea se desfasoara în mai multe faze, si anume: