Funcțiile și Rolul Monedei

INTRODUCERE

Moneda, însoţind permanent viaţa cotidiană a omului îşi relevă cu putere funcţia socială. Totuşi, ea rămâne o noţiune extrem de complexă, dificil de definit şi de cuantificat. Definirea monedei se poate face atât într-o manieră indirectă, evidenţiindu-i funcţiile, cât şi într-o manieră directă, relevându-i conţinutul.

Într-o primă definiţie extensivă, moneda este constituită de ansamblul mijloacelor de plată direct utilizabile pentru a efectua plăţile pe pieţele de bunuri şi servicii, adică ansamblul de active acceptate pretutindeni, de către toţi şi totdeauna pentru a regla datoriile generate prin schimbul de mărfuri. Moneda apare deci ca un activ care poate fi deţinut, schimbat, împrumutat, conservat. Pentru a fi acceptată de către toţi valoare monedei trebuie să se bazeze pe încrederea acelora care o vor deţine, încrederea circumscrisă unei anumite comunităţi naţionale sau internaţionale.

Înainte, însă, de-a face aprecieri şi de-a analiza multiplele aspecte legate de comportamentul monedei, de cadrul instituţional creat pentru existenţa ei, de normele care reglementează procesele monetare, este necesar să prezentăm, ceea ce ascunde moneda prin intermediul funcţiilor care-I sunt atribuite şi al evoluţiei istorice a instrumentelor care au servit la reprezentarea ei.

I.MONEDA ŞI FUNCŢIILE SALE

Studierea originilor istorice ale monedei pune în evidenţă cele 3 mari funcţii ale monedei (descrise încă de Aristotel în Etica Nicomahică şi în Politica). Analiza modernă a arătat că aceste 3 funcţii se explică printr-o proprietate esenţială a monedei: ea constituie lichiditatea prin excelenţă.

Apariţia monedei este rezultatul dezvoltării producţiei şi schimbului cu care a evoluat paralel şi neîntrerupt. A intrat în existenţa socială ca element de legătură între om şi viaţa sa economică şi, totodată, ca expresie generalizată a activităţii practice. Toată lumea foloseşte moneda şi ar fi absurd să nu se ştie ce este acest bun de utilitate curentă şi generală, dorit de cei mai mulţi şi respins de foarte puţini.

Prin definirea monedei majoritatea cercetătorilor au încercat şi încearcă să surprindă aspecte de esenţă, legate îndeosebi de funcţiile şi rolul său în economie. Pentru a complica conceptul de monedă s-a făcut şi se face şi astăzi, deosebirea dintre bani şi monedă, considerându-se primul ca ceva abstract, iar moneda ca ceva abstract. Economistul J. K. Galbraith afirmă că banul are 3 creatori: moneda, tezaurul şi băncile. Deci banul născut din 3 părinţi reprezintă ceva din fiecare şi altceva decât toţi la un loc. Apoi, banul fiind creat şi de monedă îi urmează acesteia. Prin urmare, la început a fost moneda. Dar “părinţii” banului continuă să trăiască cu “fiul” lor banul devenit cu timpul denumirea banală, curentă a monedei. Din toate aceste constatări s-a ajuns astfel la următoarea întrebare <<La ce foloseşte moneda?>>.

În mod fundamental oamenii îşi satisfac trebuinţele prin producerea de bunuri şi servicii. Crearea de monedă nu aduce beneficii directe. Dacă se dublează producţia de bunuri şi servicii, oamenii trăiesc mai bine. Dacă se dublează cantitatea de monedă nu înseamnă că va fi mai bine.

-Cu cât viaţa economică este mai activă şi afacerile comerciale şi financiare mai intense, cu atât moneda este mai solicitată. Cantitatea de monedă tranzacţionată de fiecare individ este, aproximativ proporţională cu fluxul veniturilor sale.

-Moneda a fost şi este un mijloc care duce spre un imens număr de scopuri. Economia nu poate fi despărţită de monedă ele condiţionându-şi evoluţia şi dezvoltarea. Economia modernă mai ales, se foloseşte intens de monedă, fluxurile ei influenţând procesele economice.

-Aflându-se în centrul vieţii economice şi sociale, moneda, sub toate formele ei, reprezintă un instrument de utilitate permanentă pentru toţi agenţii economici. Unii cercetători dau monedei două însuşiri: de-a reprezenta şi de-a măsura orice valoare, concluzionând că orice marfă poate fi monedă. Alţii n-o consideră marfă, atribuindu-i numai trăsături subiective, considerând-o ca o convenţie socială artificială. Anumiţi cercetători prezintă moneda în dublă ipostază: marfă şi creanţă asupra emitentului sau economiei.