Fundamentarea economică a planului de afaceri la SC Spicul SA București

Capitolul I Planul de afaceri- instrument al managementului performant al firmei

Managementul practicat de unităţile economice trebuie să ţină seama de funcţiile acestuia: previziune, organizare, coordonare, antrenare-motivaţie şi control-evaluare. În literatura de specialitate, funcţiile managementului sunt definite ca eforturi de gândire şi acţiune raţională specifice activităţii de management care declanşează un ciclu logic de desfăşurare a evenimentelor, care începe cu definirea scopului propus, se continuă cu previzionarea obiectivelor, se stabilesc sarcinile pentru componenţii unităţii şi se încheie cu analiza îndeplinirii acestora.

Previziunea constă în determinarea principalelor obiective ale firmei, precum şi resursele şi principalele mijloace necesare realizării lor. Rezultatele previziunii sunt: prognoza, planul si programul.

Dacă prognoza acoperă o perioada de minim zece ani iar programul se întocmeşte pentru o perioadă scurtă de timp de o oră, un schimb, o zi, o săptămână, având un grad ridicat de precizie; planul se elaborează pe o perioadă cuprinsă între o lună şi cinci ani.

Importanţa activităţilor de planificare constă în faptul că prin intermediul lor managerul identifică obiectivele unităţii, determină programele de activitate, stabileşte nivelul bugetului de venituri şi cheltuieli, căutând să realizeze performanţele prestabilite fără să cuprindă exagerări.

Un plan fundamentat pe realităţi economice şi tehnice constituie un instrument util pentru manager prin care se poate orienta în activitatea sa pentru a-şi atinge obiectivele strâns legate de ceea ce trebuie să facă, cum să facă şi cu ce să facă pentru ca unitatea să supravieţuiască.

Pregătirea unui plan de afaceri este un fenomen dinamic, aflat într-o permanentă îmbunătăţire, unele potenţiale surse de finanţare dorind să vadă îmbunătăţiri ale planului, idei noi sau cifre de ultimă oră- în cazul în care firma face deja afaceri. Orice plan de afaceri presupune o anumita succesiune de operaţiuni. Pentru întocmirea sa e necesară parcurgerea următoarelor etape :

• culegerea informaţiilor necesare (preturi, concurenţi, furnizori, date tehnice, juridice etc.);

• planificarea efectivă a activităţilor respective- alegerea strategiei potrivite şi găsirea căilor de atingere a obiectivelor stabilite;

• redactarea planului (etapă de alegere a formei optime de prezentare către destinatar a rezultatului etapei anterioare).

1.1Strategia de dezvoltare a firmei

Termenul de strategie provine din cuvântul grecesc „strategos” ce înseamnă comandament militar. La origine cuvântul desemna organizarea şi folosirea de mijloace pentru atingerea obiectivelor pe câmpul de luptă.

Strategia afacerilor este asemănătoare celei militare, obiectivul acestuia fiind adaptarea riscului unităţii economice sau proiectului şi posibilităţile oferite de management, de a le prezenta concurentei, în funcţie de resursele disponibile şi într-o perspectivă îndelungată.

În conceperea şi redactarea planului de afaceri al firmei este necesară stabilirea strategiilor şi tacticilor de dezvoltare. În literatura de specialitate, strategia este definită ca o acţiune- un procedeu- ce trebuie urmat în atingerea unui obiectiv sigur, în timp ce tacticile sunt componente curente implementate în practică pe baza strategiei.

Strategia, din punctul de vedere al persoanei ce întocmeşte planul de afaceri al firmei, poate fi definit ca „ansamblul obiectivelor majore ale firmei pe termen lung, principalele modalităţi de realizare, împreună cu resursele alocate”

Obiectivele au în vedere orizonturi de timp îndelungate de 3-5 ani şi vizează ansamblul activităţilor firmei. Modalităţile de realizare a obiectivelor firmei se referă la abordările majore, cu implicaţii asupra unei părţi apreciabile a activităţilor firmei, cum sunt: retehnologizarea, reproiectarea structurii organizatorice, diversificarea producţiei, asimilarea de noi produse, pătrunderea pe noi pieţe, specializarea, combinarea producţiei etc.

Resursele sunt prevăzute global, sub forma resurselor de investiţii, cu precizarea părţii ce revin resurselor materiale şi umane.

Diferenţele între strategia şi tacticile firmei sunt următoarele:

1- Strategia este confruntată cu probleme din afara sistemului firmei, cu relaţiile dintre sistemul reprezentat de firmele producătoare şi mediul ambiant exterior firmei referitor la pieţe, competitori. Pe de altă parte, tacticile vizează probleme din interiorul firmei, asigurându-le cel mai bun curs de acţiune;

2- Strategia vizează o perioada lungă de timp(între 3-5 ani), în timp ce tacticile se elaborează pentru perioade scurte de timp(câteva luni, săptămâni, zile);

3-Strategia este orientată spre perioade viitoare privind deciziile, în timp ce tacticile vizează luarea unor decizii pentru problemele prezente;

4- Problemele vizate de strategia firmei sunt incerte, în timp ce problemele privind tacticile firmei sunt sigure;

5- Tiparele pentru luarea deciziilor strategice sunt neprogramate, întrucât nu sunt folosite nici un fel de procedee sistematice. Deseori sunt folosite experienţa şi intuiţia. Luarea deciziilor tactice însa este mai degrabă o problemă de rutină, ele sunt programate.