Fuziunile și achizițiile în industria bancară europeană - realități și implicații

Introducere

In anii recenti integrarea economica globala a fost accelerata pe o multitudine de fronturi, viteza fiind o caracteristica a acestor timpuri. . Fluxurile financiare internationale au cunoscut o ampla expansiune, atat in interiorul economiilor fiecarei tari, cat si la nivel global integrand in aceasta miscare continente si regiuni aflate geografic la mare departare unele de altele. Daca liberalizarea comertului inceputa cu mult timp in urma, continua si astazi, in sfera finantelor schimbarile au fost atat de mari, practic nemaintalnite in istoria sistemelor financiare.

Din punct de vedere tehnic, fuziunea consta in combinarea a doua sau mai multe companii cu scopul de a crea o entitate economica prin unificarea patrimoniilor.

Achizitia consta in preluarea unei companii sau a unei unitati independente de catre o alta companie cu scopul de a largi patrimoniul acestei entitati economice.

Din punct de vedere legal, in tara noastra fuziunea bancilor se realizeaza in conditiile Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile ulterioare, si cu respectarea prevederilor prezentelor norme.

Fuziunea consta in absorbirea uneia sau a mai multor banci de catre o alta banca (fuziune prin absorbţie) ori in contopirea a doua sau mai multe banci pentru a forma o banca noua (fuziune prin contopire).

Bancile participante la fuziune, trebuie sa solicite si sa obtina autorizarea Bancii Nationale a Romaniei pentru realizarea fuziunii precum si pentru banca rezultata.

In cazul realizarii unei fuziuni intre o banca persoana juridica romana si o banca persoana juridica straina se va transmite si acordul autoritatii de supraveghere din tara de origine a bancii straine.

Fuziunea societatilor bancare s-a impus ca o metoda moderna de gestionare a riscului global de creditare atat in cadrul fiecarei tari cat si la scara internationala. Noua entitate bancara realizata in urma fuziunii dispune de un capital consolidat, care acopera mai bine pierderile determinate de producerea riscului de creditare.

Globalizarea si internationalizarea creditului bancar a dus la:

• diversificarea produselor

• dezvoltarea tranzactiilor printr-un suport tehnologic conectat la retelele informatice si tehnologiile IT;

• scaderea pretului creditului, proces vizibil in tarile membre Uniunii Europene, influentat atat de ritmul economisirii interne, specific pentru fiecare tara, dar si de inflatie, fiscalitate si politica monetara a tarilor respective;

• dezvoltarea creditului de consum si a creditului ipotecar;

• cresterea elasticitatii cererii pentru produse „credit”.

Achizitii si fuziuni in sitemul bancar romanesc

Sistemul bancar din perioada anterioara anului 1990 era format dintr-un numar redus de banci, toate fiind institutii de stat. In afara de Banca Nationala, mai functionau, Banca Romana de Comert Exterior, Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentara, Banca de Investitii si Casa de Economii si Consemnatiuni, fiecare desfasurand o activitate deosebit de specializata, pe sectoare economice.

Incepand din 1990, sistemul bancar a fost supus unui intens proces de restructurare, in vederea sustinerii tranzitiei la economia de piata. Restructurarea si dezvoltarea sistemului bancar romanesc este un proces amplu si complex desfasurat, in principal, pe doua laturi: cea institutionala si cea functionala.

Astfel, restructurarea institutionala a sistemului bancar a cuprins, pe de o parte, reorganizarea Bancii Nationale si transformarea acesteia intr-o adevarata banca centrala, iar pe de alta parte, dezvoltarea unei retele de banci comerciale. Acest lucru s-a realizat atat prin modernizarea si dezvoltarea bancilor existente, cat si prin infiintarea de banci noi cu capital de stat, privat sau mixt, dar si cu participare de capital strain.

In perioada scursa din 1990, in pofida unor sincope ale catorva banci, receptate negativ de catre populatie, sistemul bancar romanesc este vizibil mai stabil si mai bine reglementat decat restul economiei in ansamblul prin: prezenta unor banci straine alaturi de bancile cu capital mixt roman-strain , cerinte de capital minim stabilit de B.N.R. , crearea Bursei de Valori, reglementari prudentiale cum ar fi maximul imprumutului pe un singur client, plasamentele in societatii nebancare, cumpararea pachetelor de actiuni ce depasesc 5 % din capital; asigurarea depozitelor populatiei la banci, cerinte de rezerve minime obligatorii, constituirea fondului de rezerva si a provizioanelor specifice de risc deductibile fiscal, infiintarea sistemului de decontari interbancare prin intermediul Casei de Compensatie, reglementari in domeniul valutar.

In prezent activitatea bancara in Romania nu se situeaza la exigentele si standardele industriei bancare europene, piata bancara romaneasca inregistrand un numar redus de operatori (39 banci comerciale la sfarsitul anul 2002). In cursul ultimului deceniu, putem spune ca principalele modificari au fost determinate de lichidarea BANCOREX si de inceperea procesului de privatizare la care se adauga falimentul unor banci private cu o cota de piata mai mica.

Procesul de privatizare a bancilor cu capital majoritar de stat a cunoscut un moment important in octombrie 2002, cand a avut loc definitivarea privatizarii Banc Post prin vanzarea pachetului de actiuni detinut de APAPS catre banca elena EFG Eurobank Ergasias (care astfel, impreuna cu Banco Portugues do Investimento Sa, a dobandit majoritatea).