Gazprom - Noua armă a Rusiei

1. Introducere

“Gazpromul reprezintă obiectul unor temeri atât de mari, Gazpromul este atât de admirat, încât pare ca nici nu mai ramâne timp pentru a vedea cum este organizat şi ce anume conţine. Ce este, un mecanism sau un organism? În ce stare se află în prezent aceasta puternică armă rusească fabricată de Beria şi Hruşciov, utilizată de Brejnev şi Kosîghin, pe care Cernomîrdin şi Viahirev i-au transmis-o integral lui Putin? Oare nu a ruginit? Este oare atât de periculoasă? În fine, se poate oare desface în bucaţi, pentru a obţine răspunsul la aceste întrebari?” – Gazprom. Noua armă a Rusiei, Valeri Paniuskin, Mihail Zigar

Pe parcursul anilor, relaţiilor economice din ţarile industriilor de gaze naturale nu numai ca a supravieţuit un singur central, dar a şi devenit un pilon esenţial al economiei naţionale. Odată cu puternice existenţe industriale, care include mai multe sute de companii in ultimii cinci - şapte ani în industrie s-a format un puternic complex comercial compus din companii pentru a pune în aplicare pieţe interne de gaz (Mezhregiongaz) şi străine (Gazexport), precum şi bancare şi financiare complexe. Aceasta din urmă include un grup de bănci, companii de asigurări «SOGAZ», fonduri pentru pensii de stat «Gazfond», companii de leasing «Energogazlizing», precum şi o serie de societăţi de investiţii. Toate sunt filiale ale RAO Gazprom.

Dealungul acestei lucrari vom incerca sa raspundem la cât mai multe întrebari cu privire la ceea ce reprezintă de fapt Gazprom. Vom începe printr-un scurt istoric pentru prezenta evoluţia companiei înca de la infiinţare.

2. Prezentarea istoricului pe etape:

1989-1992:

Secţionarea industriei de gaz sovietic a fost creată în 1943. Mari rezerve de gaze naturale descoperite în Siberia, Ural şi Volga, în anii 1970 şi 1980, au permis Uniunii Sovietice sa devină un important producător de gaz. Gazele naturale, de dezvoltare, şi de distribuţie au fost centralizate de stat într-un minister.

În iulie 1989 preşedintele Mihail Gorbaciov a fuzionat ministerele de resurse pentru petrol şi gaze, ca parte a reformelor economice, într-o singură industrie, Ministerul de industria petrolului şi gazelor naturale din Federaţia Rusă. O reformă a industriei gazelor naturale a fost introdusă la începutul anilor 1990, chiar înainte de destramarea URSS - ului. În septembrie 1990, consiliul Gazprom a discutat transformarea companiei într-o societate pe acţiuni.

În 1991-1992 au avut loc discuţii între Rusia, Ucraina şi Belarus peste crearea unei societaţi tripartit pe acţiuni cu toate cele trei state acţionare. Planul, însa, a fost abandonat în iunie 1992, şi Gazprom a devenit o companie de stat.

În noiembrie 1992, Gazprom a devenit o societate pe acţiuni (rusă: OAO), şi ea a fost privatizată parţial ca o singură unitate. Gazprom a fost privatizată în 1994, cu statul care deţine 40 la sută din acţiuni, 15 la sută au fost vândute muncitorilor şi management la preţuri preferenţiale. Conducerea Gazprom a fost capabilă să menţină sub control privatizarea şi să se asigure că vânzările de acţiuni au avut loc la licitaţii închise, cu companii privilegiate. Conducătorii privatizărilor au fost Viktor Chernomyrdin şi Nikolay Tsvyk.

1993-1997: privatizarea

După ce noul preşedinte rus Boris Yeltsin a fost instaurat, l-a numit pe Chernomyrdin in funcţia de prim-ministru şi, ca şi consecinta, in decembrie 1992, influenţa politică a Gazprom a crescut semnificativ. La 26 ianuarie 1993, Rem Viakhirev a devenit preşedinte al camerei de directori şi a Comitetului de Management.

Având în vedere că noul guvern, a fost angajat în reforma economică, companiile componente Gazprom au început să fie privatizate, iar aceasta a devenit o societate pe acţiuni în conformitate cu Decretul Preşedintelui Federaţiei Ruse din 5 noiembrie 1992 şi a Rezoluţiei Consiliului de Miniştri al Federaţiei Ruse din 17 februarie 1993.