Gestionarea necorespunzătoare a deșeurilor

Deseurile sunt substante rezultate in urma unor procese biologice sau tehnologice,care nu mai pot fi folosite ca atare, pe care detinatorul le inlatura, are intentia sau obligatiade a le inlatura, dintre care unele sunt refolosibile. De regula, deseurile reprezinta ultimaetapa din ciclul de viata al unui produs.

Una dintre cele mai acute probleme legate de protectia mediului este reprezentatade generarea deseurilor in cantitati mari si gestiunea necorespunzatoare a acestora. Aceasta se refera la activitatile de colectare, transport, tratare, valorificare si eliminare a acestora.

Gestionarea necorespunzatoare a deseurilor conduce la numeroase cazuri decontaminare a solului si a apelor subterane si de suprafata, amenintand totodata si sanatatea populatiei.

Conform legislatiei in vigoare si a experientei europene in domeniu, deseurile pot fi reutilizate de catre agentul economic generator, pot fi tratate si reciclate sau transferate catre o statie de tratare (pentru reducerea gradului lor de periculozitate) sau catre un incinerator (pentru reducerea volumului). Deseurile nerecuperabile sunt, de obicei, depozitate, dar numai ca ultima optiune de eliminare.

Deseurile menajere reprezinta doar deseurile provenite din activitati casnice sau asimilabile cu acestea, colectate in amestec sau selectiv, dar si cele asimilabile cu acestea (care prezinta compozitie si proprietati similare) generate in institutii, industrie, comert, sectorul public sau administrativ.

Termenul de “deseuri municipale” desemneaza atat deseurile menajere cat si deseurile voluminoase colectate separat si deseurile rezultate de la curatirea spatiilor publice (deseuri din parcuri, din piete, deseuri stradale).

Namolul orasenesc se refera la namolul rezidual de la instalatiile de tratare a apelor uzate care trateaza apele uzate urbane si menajere si namolul rezidual de la fosele septice si alte instalatii similare de tratare a apelor menajere.

Termenul de “deseuri din constructii si demolari” face referinta la deseurile rezultate din activitati precum constructia cladirilor si infrastructurii civile, demolarea totala sau partiala a cladirilor si infrastructurii civile, modernizarea si intretinerea strazilor.

Deseurile biodegradabile desemneaza atat deseurile de la populatie si din activiati comerciale care sufera descompunere anaeroba sau aeroba cat si deseurile alimentare si vegetale, hartia si cartonul (de calitate joasa).

Gestionarea eficientă a deşeurilor constituie aspectul-cheie al oricărei politici de mediu.

Obiectivul de bază al actualei politici comunitare în materie de gestionare a deşeurilor îl reprezintă limitarea deşeurilor şi promovarea reutilizării, reciclării şi valorificării lor, reducându-se impactul negativ asupra mediului.

Planurile de gestionare a deseurilor au un rol cheie in dezvoltarea unei gestionari durabile a deşeurilor. Principalul lor scop este acela de a prezenta fluxurile de deşeuri si opţiunile de gestionare a acestora.

Actualmente, în România, deşeurile municipale nu sunt colectate selectiv în vederea valorificării materialelor reciclabile (hârtie, carton, sticlă, metale, materiale plastice), decât într-o foarte mică măsură, la nivel local.

Capitolul 1: Situatia problematica

Judeţul Ialomiţa este situat în partea sud-estică a României, fiind marginit de urmatoarele judeţele învecinate Prahova, Buzău şi Brăila la N, Constanţa la E, Călăraşi la S şi Ilfov la V.

Prin poziţia sa geografică, judeţul Ialomiţa face parte din Regiunea Sud-Muntenia, alături de judeţele Argeş, Prahova, Damboviţa, Teleorman, Giurgiu şi Calaraşi

Judeţul Ialomiţa are în componenţa sa 3 municipii încadrate: Slobozia, Urziceni şi Feteşti, 4 oraşe: Ţăndărei, Amara, Căzăneşti, Fierbinţi-Tîrg şi 57 de comune cu un total de 121 de sate.

Reşedinţa judeţului Ialomiţa este municipiul Slobozia.

Cea mai mare parte a judeţului este un câmp înalt şi uscat, Bărăganul propriu-zis, cuprins între Dunăre şi Ialomiţa, adică încadrat între zone joase şi umede (lunci şi bălţi).

Cele mai importante resurse hidrografice sunt Ialomiţa şi Dunărea cu bălţile ei, Iezerul, Călăraşi, Boianul.

Economia judeţului Ialomiţa reflectă caracteristica resurselor de care dispune, pe suportul producţiei agricole dezvoltându-se, în special, industria alimentar.