Gestiunea Financiară a Întreprinderii

OBIECTUL DE STUDIU AL GESTIUNII FINANCIARE A FIRMEI

Orice agent economic trebuie să stabilească relaţii comerciale cu alte persoane fizice sau juridice. Aceste relaţii comerciale presupun dezvoltarea fluxurilor materiale (de bunuri materiale sau nemateriale) precum şi fluxuri financiare, care de cele mai multe ori (în condiţiile în care ele însele nu reprezintă obiectul tranzacţiilor) au rolul de a stinge angajamente generate de fluxurile materiale. Acesta reprezintă principalul motiv pentru care firmele evoluează într-un spaţiu numit mediu financiar.

Spaţiul financiar oferă firmei instrumente şi posibilităţi de acţiune specifice, dar o supune şi unor constrângeri deosebite. Obiectul gestiunii financiare sau al finanţelor întreprinderii se poate defini prin raportarea la oportunităţile şi constrângerile determinate de mediul financiar.

Problematica gestiunii financiare şi conţinutul său tehnic sunt în strânsă legătură cu contextul intern şi cu cel extern. În aceste condiţii apare necesară evidenţierea aspectelor identificate de teoria şi practica financiară, dar şi a aspectelor conjuncturale şi locale proprii unui anumit tip de firmă şi unui anumit context naţional sau regional.

O firmă de orice fel, trebuie să abordeze probleme de gestiune financiară de fiecare dată când efectuează sau are în vedere o operaţiune care implică achiziţionarea, deţinerea sau cesionarea de bani sau de titluri financiare, în consecinţă, orice întreprindere care face parte dintr-o economie în care există o circulaţie a banilor sau a altor creanţe, e confruntată cu oportunităţi şi constrângeri financiare şi trebuie să-şi pună la punct proceduri adecvate de gestiune financiară.

Factorii de influenţă ai gestiunii financiare ai unei firme sunt:

- stadiul şi formele de dezvoltare ale sistemului financiar naţional sau internaţional;

- natura şi diversitatea instrumentelor, instituţiilor şi mecanismelor.

- caracteristicilor proprii întreprinderii şi caracteristicilor inerente sistemului financiar.

Conţinutul gestiunii financiare poate fi abordat într-un mod mai riguros făcând referire la obiectul său, la sarcinile fundamentale care-i revin şi la răspunderile operaţionale încredinţate diferiţilor specialişti din domeniul finanţelor.

Figura 1 Conţinutul gestiunii financiare a întreprinderilor

Spaţiul financiar în care îşi desfăşoară activitatea întreprinderile constituie un ansamblu de procese legate de crearea, conservarea şi circulaţia banilor şi a altor active financiare. Banii şi celelalte active financiare constituie una din formele de manifestare ale sistemelor financiare complexe care pun în mişcare, cinci ansambluri de componente:

1. un ansamblu de instrumente care reprezintă activele financiare, având multiple forme. Aceste active constituie titlurile financiare, adică documente reprezentând drepturi de proprietate sau drepturi de creanţă deţinute de o persoană faţă de altă persoană. Oricare ar fi forma lor, materială sau imaterială, oricare ar fi identitatea persoanei care le emite şi a celei care le deţine, oricare ar fi natura exactă a drepturilor care le sunt ataşate, acţiunile, obligaţiunile, bonurile, biletele de trezorerie, activele în bani şi diverse alte titluri de creanţă sau de proprietate aparţin unei prime componente a sistemului financiar, aceasta fiind titlurile financiare. Se pot caracteriza operaţiunile financiare ca fiind operaţiuni de creare, achiziţionare, deţinere sau cesionare a titlurilor financiare.

2. agenţi cu specializare exclusivă sau principală în realizarea operaţiunilor financiare şi care sunt caracterizaţi ca instituţii financiare. Este cazul, de exemplu, al băncilor, al caselor de economii, al societăţilor de asigurări, al intermediarilor specializaţi în efectuarea tranzacţiilor bursiere.

3. pieţele activelor financiare unde se încheie tranzacţiile care pun titlurile financiare în circulaţie. Aceste pieţe pot avea unul din următoarele roluri:

- de finanţare a ansamblului economiei (cum e cazul pieţelor bursiere);

- de refinanţare a instituţiilor financiare şi le sunt rezervate acestora în exclusivitate sau în principal (este cazul pieţelor monetare şi ipotecare);

- acoperirea riscurilor financiare (este cazul pieţelor pentru opţiuni şi al pieţelor pentru contracte financiare la termen).