Gestiunea Politicilor Macroeconomice

1.1 Obiectivele politicii macroeconomice

Proiectarea unei politici macroeconomice prin care să se înregistreze o inflaţie medie sub 2,61%; o traiectorie a venitului national superioară celei iniţiale şi o rata de schimb inferioară celei iniţiale.

Pentru a studia creşterea economică avem nevoie de o disciplină separată numită macroeconomie, deoarece există forţe care afectează economia în ansamblu , care nu pot fi înţelese complet sau, simplu prin analizarea pieţelor şi produselor individuale. Astfel macroeconomia studiază modul în care se comportă economia în linii generale, fără a se opri asupra nenumăratelor detalii.

Privite la nivel macroeconomic,activităţile economice trec prin stări succesive de:

-creştere

-dezvoltare

-stagnare

-criză

Pentru o analiză macroeconomică a economiei, economiştii studiază şi compară anumiţi indicatori . În baza acestor indicatori starea curentă a unei naţiuni poate fi descrisă de :

-nivelul şi rata creşterii producţiei totale

-gradul de ocupare a forţei de muncă

-rata şomajului

-rata inflaţiei

-rata dobânzii

-valoarea externă a monedei naţionale

-balanţa de plăţi

1.1.1 Inflaţia

Inflaţia apare ca urmare a dezechilibrului dintre cerere şi oferta. Când cererea este mai mare decât oferta atunci cresc preţurile şi pe cale de consecinţă apare inflaţia. În definirea inflaţiei cuvântul cheie este Cererea Agregată (CerAg).

Prin definiţie

CerAg = Cons + Inv + CheltGuv + (Exp - Imp),

în care:

Cons = Consumul privat de pe piaţa respectivă

Inv = Investiţiile din ţara respectivă

ChelGuv = Cheltuielile guvernamentale

Exp = Exporturile ţării respective

Imp = Importurile de pe piaţă.

Consumul privat este dat de suma cumpărăturilor efectuate de persoane şi agenţii economici de pe piaţă. Investiţiile reprezintă fondurile totale publice sau private cheltuite pentru dezvoltare. Cheltuielile guvernamentale includ subvenţiile directe sau mascate din industria extractivă şi prelucratoare (5% din PIB în cazul României), cheltuielile din administraţie, învatamant public, alte cheltuieli publice. Cheltuielile Guvernamentale nu includ bugetele companiilor publice sau în care statul este acţionar majoritar, dar care funcţionează pe bază de profit (fără subventii de la buget).

Aşadar, pentru a nu creşte CerAg peste nivelul ofertei, trebuie reduse unul sau mai mulţi din termenii ecuaţiei de mai sus.

Procesul inflaţionist apare ca un dezechilibru marfaro-bănesc concretizat în existenţa în circulaţie a unui exces de masă monetară în raport cu volumul bunurilor marfare, supuse tranzacţiilor. Acest excedent de masă monetară în raport de volumul bunurilor marfare reflectă în ultimă instanţă existenţa unui exces de cerere totală în raport cu oferta totală, o cerere agregată solvabilă (pentru care există mijloace de plată) nesatisfăcută. Potrivit Legii circulaţiei băneşti, atunci când în circulaţie se află o masă de bani fără valoare proprie, excesivă comparativ cu nevoile circulaţiei, banii se depreciază în raport cu aurul şi celelalte mărfuri. Inflaţia se manifestă deci printr-o scădere a puterii de cumpărare a monedei.