Gestiunea Riscului de Lichiditate

Cap. 1. Riscul în activitatea bancară

1.1 Riscul în general

În literatura de specialitate riscul este un subiect predilect, ceea ce demonstrează importanţa dar şi complexitatea lui în economie. În practică, instituţiile se confruntă cu o mare varietate de riscuri, atât interne, cât şi externe, care datorită acestor aspecte, niciodată nu pot fi avute în vedere 100%.

“Riscul este un eveniment nesigur sau un set de circumstanţe care, odată ce se manifestă, produc un efect (negativ) asupra obiectivelor propuse”

Riscul apare atunci când:

• un eveniment se produce sigur, dar rezultatul acestuia e nesigur

• efectul unui eveniment este cunoscut, dar apariţia evenimentului este nesigură

• atât evenimentul cât şi efectul acestuia sunt incerte

1.2 Riscul bancar

O definiţie a riscului bancar este dată de Ion Niţu în lucrarea sa: “Riscul bancar este un fenomen care apare pe parcursul derulării operaţiunilor bancare şi care provoacă efecte negative asupra activităţilor respective, prin deteriorarea calităţii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi, afectarea funcţionalităţii băncii. Riscul bancar poate fi provocat în interiorul băncii de către clienţi sau din cauza mediului concurenţial extern.”

Francezii Michael Rouch şi Gerard Naullen , în cartea Le control de gestion bancaire et financiere, definesc riscul bancar ca “un angajament purtând o incertitudine dată, cu o probabilitate de câştig sau prejudicii, fie acestea din urmă degradare sau pierdere.”

Clasificarea riscurilor bancare

O clasificare a riscurilor bancare este dată de Ion Niţu în funcţie de caracteristicile bancare:

 Riscuri financiare

 Riscuri de prestare

 Riscuri ambientale

1. Riscurile financiare sunt riscuri ce pot conduce la falimentul bancar:

a. Riscul de creditare este denumit şi risc de insolvabilitate a debitorilor sau risc de nerambursare.

b. Riscul de lichiditate exprimă probabilitatea finanţării efective a operaţiunilor bancare (rambursarea anticipată a creditelor sau lipsa resurselor atrase prin depozite)

c. Riscul de piaţă

d. Riscul de faliment este numit şi risc de îndatorare sau risc de capital. El exprimă probabilitatea ca fondurile proprii ale băncii să fie suficiente pentru acoperirea pierderilor rezultate din activitatea curentă.

În cadrul riscurilor financiare pot fi incluse şi riscurile specifice ansamblului băncilor, denumit risc sistematic. Acesta este gestionat de către autoritatea bancară centrală prin reglementări privind RMO, indicele de adecvare a capitalului etc.

2. Riscurile de prestare sunt riscuri asociate operaţiunilor şi serviciilor bancare:

a. Riscul operaţional numit şi risc de sarcină

b.Riscul tehnologic este asociat calităţii şi structurii ofertei de produse bancare

c. Riscuri generate de introducerea de noi produse bancare

d. Riscul strategic, determinat de probabilitatea de a nu alege strategia optimă perioadei şi condiţiilor date

3. Riscurile ambientale sunt riscurile cu un puternic impact asupra performanţei bancare, dar asupra cărora societatea bancară are un control limitat. Această grupă de riscuri cuprinde:

a. Riscul de fraudă (de ordin intern şi extern)

b. Riscul economic exprima probabilitatea diminuării performanţelor băncii, ca urmare a unei evoluţii adverse a condiţiilor de mediu economic

c. Riscul concurenţial datorat în special modificării condiţiilor de pe piaţă.

d. Riscul legal se referă la faptul că activitatea oricărei societăţi bancare trebuie să se desfăşoare în condiţii de deplină legalitate

e. Riscul de ţară poate fi perceput de o bancă ca fiind un risc ambiental atunci când raitingul de ţară este scăzută

1.3 Riscul de lichiditate

Băncile trebuie să studieze permanent gradul de lichiditate, să-şi asigure permanent starea lor de lichiditate. Lichiditatea bancară reprezintă capacitatea unei bănci de a face faţă, în orice moment, atât obligaţiilor asumate în numele clienţilor, cât şi în nume propriu. Factorul esenţial de gestiune al lichidităţii şi implicit al riscului de lichiditate pe termen lung sau scurt îl reprezintă accesul oricărei bănci la diferite pieţe de capital care permit ajustări rapide si la un cost minim al scadenţarului activelor şi pasivelor. În acest sens, băncile trebuie să dispună de rezerve suficiente, rezerve care în esenţă nu sunt altceva decât active ce pot fi utilizate ca mijloc de plată sau care pot fi transformate operativ în astfel de mijloace.

Acest lucru depinde de o serie de elemente, cum ar fi: notorietatea băncii, notaţiile agenţiilor de rating, talia, rentabilitatea şi calitatea acţionariatului.

În sens larg, conceptul de lichiditate se referă la capacitatea activelor de a fi transformate rapid şi cu o cheltuială minimă, în monedă lichidă sub formă de numerar sau de disponibil în cont curent.

În sens mai restrâns, specializat, lichiditatea bancară reprezintă o problemă de gestiune a pasivelor şi activelor bancare care au grade diferite de lichiditate. Lichiditatea bancară exprimă capacitatea unei bănci de a-şi finanţa operaţiunile curente.