Cuprins
Introducere
Capitolul I: Sectorul bancar romanesc in perioada de tranzitie
1.1. Banca in economia de tranzitie
1.2. Organizarea si functionarea sectorului bancar romanesc
Capitolul II: BCR veriga principala a sectorului bancar romanesc
2.1. Constituire
2.2. Produse si servicii
2.3. Management
Capitolul III: Riscurile bancare
3.1. Continutul riscului bancar
3.2. Tipul de risc bancar
3.3. Factori si simptome ale riscului bancar
Capitolul IV: Studiu de caz privind gestiunea riscurilor bancare (ex: BCR)
4.1. Riscul bancar de creditare
4.2. Determinarea influentei factorilor de risc in procesul creditarii intreprinderilor de comert exterior de catre BCR
4.3. Riscul de nerambursare al creditului bancar
4.4. Rolul Fondurilor de Garantare a Creditelor Rurale (FGCR)
4.4.1. Organizarea si functionarea FGCR
4.4.2. Tipuri de credite garantate de FGCR
4.4.3. Studii de caz privind garantarea creditelor prin FGCR si reducerea riscului de creditare
Capitolul V: Concluzii si propuneri
Extras din document
Introducere
Evolutiile economiei romanesti inregistrate in perioada de dupa 1993 au stat sub semnul eforturilor generale de restructurare a intregii economii nationale pe criteriile pietei, ale eficientei, pentru restabilirea echilibrelor economice si relansarea economiei. Un rol important a revenit cresterii rolului instrumentelor economice, financiare si monetare, prin facilitarea si armonizarea relatiilor economice dintre intreprinderi, prin perfectionarea metodelor si tehnicilor de domeniul financiar, monetar si de credit.
Programele politice si guvernamentale privind reforma economiei nationale au avut in diferite etape ale acestui proces, o coordonata constanta si anume reforma sistemului bancar.
Pana in 1994, statul controlase activitatea tuturor bancilor romanesti. In ceea ce priveste operatiunile de creditare, deciziile de imprumut erau, in general dictate de autoritatile politice si nu de interesele comerciale ale bancilor. Profitabilitatea activitatii celor care cereau credite, si deci capacitatea acestora de a obtine suficiente profituri pentru a le restitui, nu erau de importanta vitala pentru banci, ale caror operatiuni ar fi fost oricum finantate de catre guvern, indiferent daca fondurile imprumutate generau profit sau pierdere. In aceste conditii, functionarii implicati in creditare utilizau prea putin sau cunosteau foarte putin tehnicile analizei financiare.
Intr-un mediu financiar bancar in permanenta schimbare, cu numeroase dificultati si provocari inerente unei economii in tranzitie bancile au declansat procesul de redobandire a propriei identitati in comunitatea bancara romaneasca.
Dupa 1994 prima care a perceput dezordinea din sistemul bancar romanesc a fost Banca Nationala si care a fost capabila sa puna ordine intr-o economie care s-a pulberizat la baza, a fixat niste repere, a pus ordine in regulile de joc, a reglementat protectia bancilor si depunatorilor, a stabilit reguli de transparenta pentru activitatea bancara.
La conducerea B.N.R. a fost numit guvernator un tanar monetarist de exceptie, de talie occidentala, si el si echipa lui fiind fara experienta bancara socialista, dar poate tocmai de aceea capabili si liberi de a gandi nedogmatic, descatusat.
Romania s-a confruntat cu valori foarte ridicate ale inflatiei in perioada 1993-1995, in 1995 inregistrandu-se o valoare de 295%. Acest fapt a constituit o piedica atat in calea economisirilor, cat si a creditarii, determinand reducerea volumului fondurilor disponibile pentru creditare si cresterea riscurilor asociate creditarii, mai ales in cazul creditarii pe termen lung. Ratele dobanzilor bancare au atins valori atat de ridicate, incat cererea de creditare a scazut. Totusi in 1996 inflatia a scazut rapid – la o rata anuala de aproximativ 62%.
In 1996-1997, situatia legislativa si institutionala in sectorul bancar a inceput sa se schimbe in multe privinte. Au fost aprobate doua legi fundamentale pentru sectorul bancar. Cateva banci comerciale din sectorul privat au inceput sa concureze cu bancile din sistemul bancar de stat. Bancile de stat au obtinut si ele un mandat comercial si renunta treptat la creditarea directionata de catre stat. Din acest moment era de asteptat ca acestea sa se orienteze catre activitati profitabile. Pentru a face acest lucru majoritatea incercau sa-si diversifice operatiunile de la sectoare specializate la acoperirea unei parti mai largi a economiei. Multe banci au inceput sa desfasoare operatiuni bancare cu amanuntul, lucrand cu grupuri de populatie care nu le fusesera anterior clienti – intreprinzatori si intreprinderi private.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Gestiunea Riscurilor Bancare in Creditarea Intreprinderilor de Comert Exterior.doc