Gestiunea Stocurilor - Controlul și Gestiunea Stocurilor în Cadrul SC Graftex SRL

1.1 DEFINIREA STOCURILOR

În activitatea curentă a agenţilor economici apar probleme operative de producţie, de planificare sau proiectare, care se cer rezolvate în aşa fel încât ele să corespundă unui anumit scop, de exemplu: un program de producţie realizat cu beneficii cât mai mari, cu cheltuieli cât mai mici sau într-un timp cât mai scurt etc.

Pornind de la anumite date cunoscute, caracteristice procesului economic, respectiv: beneficii unitare, coeficienţi tehnologici, disponibil de resurse, cheltuieli unitare, consumuri specifice etc., se pot formula probleme care să ţină seama de scopul agenţilor economici atunci când porneşte procesul tehnologic.

Teoria stocurilor a apărut din necesitatea asigurării unei aprovizionări ritmice şi cu cheltuieli minime a stocurilor de materii prime şi materiale în procesul de producţie, sau a stocurilor de produse finite şi bunuri de larg consum în activitatea de desfacere a mărfurilor

Stocurile reprezinta cantitati de resurse materiale sau produse (finite sau intr-un stadiu oarecare de fabricatie) acumulate in depozitele de aprovizionare ale unitatilor economice intr-un anumit volum si o anumita structura, pe o perioada de timp determinata,in vederea unei utilizari ulterioare.

Stocul este o rezerva de material destinat sa satisfaca cererea beneficiarilor, acestia identificandu-se, dupa caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de fabricatie (stocuri de materii prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de intretinere (articole de consum curent sau piese de schimb), fie unui serviciu de dupa vanzare (piese detasate).

Pe perioada respectivă resursele materiale sunt disponibile, dar nu sunt utilizate, deci sunt neactive, scoase din circuitul economic, sau care prelungesc acest circuit (aspect considerat negativ).

Stocul reprezinta ansamblul de bunuri care se formeaza in ciclul de exploatare al intreprinderii pentru a fi vandut in starea in care se gaseste in urma unui proces de productie viitor sau in curs sau pentru a fi consumat la prima necesitate.

Stocul reprezinta un ansamblu de bunuri sau de articole acumulate in asteptarea unei utilizari ulterioare, mai repede sau mai tarziu, si care permite alimentarea utilizatorului pe masura nevoilor sale, fara a fi perturbat de intarzieri in livrari sau de incapacitatea furnizorului de a fabrica temporar respectivele bunuri.

Tratarea procesului de stocare ca proces “obiectiv necesar” se impune, nu numai ca urmare a naturii economice a acestuia, ci şi pentru că realizarea lui atrage cheltuieli apreciabile, concretizate în afectarea unor importante spaţii de depozitare-păstrare, de utilaje pentru transport-depozitare, de fonduri financiare etc.

Deşi diferite, procesele de stocare au totuşi o serie de caracteristici comune, dintre care esenţială este acumularea unor bunuri în scopul satisfacerii cererii viitoare. O problemă de teoria stocurilor există doar atunci când cantitatea resurselor poate fi controlată şi există cel puţin o componentă a costului total care scade pe măsură ce cantitatea stocată creşte.

Evoluţia nivelului stocului este interesantă din două puncte de vedere:

a) din punctul de vedere al producătorului, care este preocupat de valoarea medie a nivelului stocului, deoarece această valoare permite cunoaşterea imobilizării totale a stocului şi scopul producătorului va fi reducerea imobilizării la valoarea sa minimă;

b) din punctul de vedere al beneficiarului, care dorind să fie satisfăcut imediat, apreciază că trebuie să evite, în măsura posibilităţilor, rupturile de stoc. Obiectivul beneficiarului va fi reducerea la minim a riscului de ruptură de stocuri.

Aceste două puncte de vedere sunt contradictorii: riscurile de ruptură de stocuri nu sunt reduse decât dacă imobilizările sunt foarte mari.Stocurile reprezinta cantitati de resurse materiale sau produse (finite sau intr-un stadiu oarecare de fabricatie) acumulate in depozitele de aprovizionare ale unitatilor economice intr-un anumit volum si o anumita structura, pe o perioada de timp determinata,in vederea unei utilizari ulterioare.

Notiunea de stoc regrupeaza:

• aprovizionarea: materiile prime, furnizorii;

• produsele: intermediare si finite;

• intermediarii: cumparatorii care revand marfa.

Orice stoc se caracterizeaza printr-un flux de intrare pe care intreprinderea il poate previziona intr-un anumit grad, un flux de iesire (pe care rareori intreprinderea il poate stapani el fiind impus de clienti) si un nivel de bunuri in asteptare.

Motivaţia gestiunii stocurilor şi a existenţei stocurilor se sprijină pe următoarele argumente:

a) Asigurarea continuităţii activităţii organizaţiei pentru sincronizarea intrărilor cu ieşirile

b) Prudenţa realizării activităţii ca o reacţie la incertitudinile mediului (economic, politic, social) dar şi a caracterului aleator al viitorului.

c) Acţiuni speculative ale organizaţiei producătoare sau comerciale care păstrează sau achiziţionează cantităţi de mărfuri care le-ar putea valorifica ulterior pentru obţinerea unor câştiguri superioare în limita prevederilor legale şi fără a se încălca regulile concurenţei loiale.

Gestiunea stocurilor există în majoritatea activităţilor sistemului logistic al organizaţiei : depozitare, distribuţie, transport

Opiniile privind utilitatea menţinerii stocurilor sunt contradictorii :

a) perspectiva tradiţională arată că stocurile sunt necesare pentru asigurarea continuităţii producţiei şi satisfacerii cererii clienţilor;

b) abordarea modernă pune accentul pe reducerea sau înlăturarea stocurilor, capitalul investit în stocuri ar putea fi folosit profitabil în alte activităţi ale organizaţiei.

1.2 ROLUL STOCURILOR

Rolul determinant al stocurilor este evidentiat de faptul ca acestea asigura certitudine, siguranta si garantie in alimentarea continua a productiei si ritmicitatea desfacerii rezultatelor acesteia.

Altfel spus, procesul de stocare apare ca un regulator al ritmului aprovizionarilor cu cel al productiei, iar stocul reprezinta acel “tampon inevitabil” care asigura sincronizarea cererilor pentru consum cu momentele de furnizare a resurselor materiale.

Rolul stocului este multiplu si numeroase ratiuni economice, financiare, tehnice, comerciale, justifica existenta stocurilor de materii prime, componente sau produse finite:

a. Ratiuni financiare: stocarea produselor scumpe pentru un scop speculativ specific perioadelor de criza sau inflatie; mentinerea valorii anumitor materii prime sau produse; se elimina astfel riscul cresterii exagerate a cheltuielilor de fabricatie datorita penuriei.

b. Ratiuni economice: reducerea cheltuielilor de transport prin achizitionarea unor cantitati mai mari decat stocul curent necesar; acceptarea ofertei propuse de furnizor cu cantitati fixe de livrare la preturi foarte avantajoase pentru produsele care nu implica costuri mari de stocare; stocarea productiei excedentare in raport cu cererea in cazul in care oprirea si repornirea activitatilor productive costa fiind preferata realizarea unei productii constante cu stocuri care sa raspunda cererilor suplimentare ocazionale.

c. Ratiuni tehnice: ameliorarea calitatii produselor: uscarea lemnului, sampanizarea vinului.

d. Ratiuni comerciale: reducerea termenelor de livrare mai ales cand clientii doresc produsele intr-un timp redus; achizitii in perioada reducerilor oferite de furnizori; pentru a promova un produs politica de marketing prevede si actiuni punctuale cand se realizeaza reduceri de preturi, perioada in care cererile cresc si se justifica crearea stocului; pentru a realiza un raspuns prompt la cererile aleatoare.