Ghid de Bune Practici pentru Angajații Japonezi

Capitolul 1. Economia ţării

Japonia este a doua mare economie a lumii, după SUA, ca mărime a PIB nominal (circa 4,4 trilioane dolari SUA) şi a treia economie a lumii, după SUA şi China, ca mărime a PIB calculat conform parităţii puterii de cumpărare.

Structura

Economia niponă are o structură duală prin faptul că marile grupuri economice de tip ZAIBATSU (MITSUBISHI, MITSUI, SUMITOMO, FUJI, SONWA, DAI ICHI KONGYA) coexistă alături de întreprinderile mici şi mijlocii, care deţin o pondere de aproximativ 98% din totalul economiei. Înainte de cel de–al doilea război mondial au existat mari conglomerate care îşi desfăşurau activitatea pe lângă o bancă inclusă în cadrul holdingului, acestea erau denumite ZAIBATSU şi erau reprezentate de 10 giganţi industriali aflaţi sub conducerea unor familii. După război, forţele aliate ocupante au dizolvat grupurile, pentru a reduce concentrarea pieţei şi pentru a promova democraţia în Japonia. Mai târziu, aceste companii s-au regrupat şi şi-au luat denumirea de KEIRETSU. Keiretsu reprezintă un grup mare de companii, deseori integrat vertical, care cooperează şi lucrează foarte strâns unele cu altele. Acest grup include sucursale sau filiale şi firme afiliate, dar ramificaţia este mult mai complexă. O filială reprezintă o firmă care în proporţie de peste 50% este proprietatea companiei mamă, în timp ce o firmă afiliată este mai puţin de 10% proprietatea firmei mamă.

În prezent există 6 grupuri economice formate pe structura vechilor Zaibatsuri. Fiecare grup cuprinde întreprinderi din toate sectoarele industriale dezvoltate în Japonia. Prin urmare, în fiecare sector concurează cel puţin 6 companii. În mod normal, grupurile industriale sunt formate din firme oligopol – companii membre, plus numeroase companii asociate de dimensiuni mici şi medii.

Companiile membre sunt firme de mari dimensiuni, specializate în diferite domenii, care au relaţii strânse cu restul componentelor grupului. De exemplu, companiile membre aparţinând grupului Mitsui întreţin relaţii cu banca Mitsui Bank, cu compania de comerţ şi participă ca membri în organismul de elaborare a politicii grupului.

Compania de comerţ exercită un rol la fel de important în integrarea grupului prin diverse activităţi. În Japonia există mai mult de 6000 de companii de comerţ, însă numai primele 10 sunt denumite companii generale de comerţ – sogo shosha, ca exemplu Mitsubishi Corporation, Mitsui Co şi Sumitomo Shoji. Acestea realizează peste jumătate din totalul exporturilor şi importurilor japoneze. Principala funcţie a companiilor generale de comerţ este aceea de a organiza activitatea de marketing şi de distribuţie a mărfurilor în schimbul unui comision, în principal pentru companiile din cadrul grupului industrial.

Casa comercială cumpără bunuri de la A pentru a le vinde altei companii, B. Astfel, ambele companii, A şi B, fac două schimburi mutuale în legătură cu bunurile de interes prin compania comercială. Este o practică semnificativă mai ales în condiţiile în care compania de comerţ are de a face cu o diversitate de produse şi în concluzie poate fi un vânzător şi, în acelaşi timp, un cumpărător pentru orice companie a grupului. Ca rezultat, în Japonia vânzarea şi cumpărarea directă sunt extrem de rare şi fiecare bun sau produs trece printr-o companie de comerţ atotcuprinzătoare.

De asemenea acestea iniţiază şi supraveghează înfiinţarea de firme în sectoare de viitor, atât pe plan intern, cât şi internaţional. O altă funcţie importantă a companiilor generale de comerţ este aceea de a furniza credite comerciale clienţilor, îndeosebi firmelor de dimensiuni mici. Aceste companii generale de comerţ împrumută fonduri de la banca principală a grupului şi oferă credite clienţilor, pentru constituirea capitalului circulant, pentru cumpărarea de materii prime sau de echipamente de producţie.

Banca grupului are un rol important în integrarea acestuia, reprezentând principala sursă de capital. Principala sursă de dezvoltare a companiilor din cadrul unui grup a constituit-o forma de împrumut bancar de la o bancă generală şi mai multe bănci locale care se ataşau grupului. Pentru alţi furnizori de capital necesar dezvoltării unei companii, calitatea de membru într-un grup cu o bancă mare este echivalentul garantării împrumuturilor. Astfel, banca principală va sprijini compania grupului în achitarea fondurilor împrumutate. În al doilea rând, banca acţionează şi ca un creditor pentru companie. Astfel, banca din cadrul unui grup îşi asumă funcţia de siguranţă financiară a companiilor grupului.

Scopul formării grupului integrat de firme Keiretsu este de a avansa sau a se dezvolta în pieţe străine, de a asigura împărţirea riscurilor prin transferul acestuia la nivelul filialelor, de a favoriza diversificarea printr-o specializare a companiilor membre într-un domeniu de activitate şi de a evita o expansiune prea mare a propriei organizări a companiei mamă. Această relaţie arată că în Japonia relaţia dintre părinte şi copii, repectiv cea dintre firma mamă şi companiile membre este descendentă, de la vârf în jos, în timp ce în companiile occidentale această relaţie implică una mai mult pe principii de egalitate. Un instrument important de control al grupului de către firma mamă în afara celui prin acţionariat se realizează prin repartizarea managerilor. Acesta separă managementul de proprietate, ceea ce conduce la un control fără proprietar

Evoluţie

Cea de-a doua economie a lumii, Japonia, este una dintre ţările cu cea mai interesantă evoluţie. La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, seria de agresiuni militare ale Japoniei (împotriva Rusiei, Chinei şi Coreei) a constituit un factor de stimulare a dezvoltării industriilor grele, care se adresa, în special, pieţei interne. Singura ramură industrială care îşi formase o bază de export era industria textilă. Incapacitatea de a concura cu produse textile de calitate produsele ţărilor vestice, a forţat Japonia să opteze pentru textile ieftine destinate în special pieţelor asiatice.