Globalizare versus Integrare Financiară

INTRODUCERE

Nu există o definiție a globalizării într-o formă universal acceptată și, probabil, nici definitivă. Motivul rezidă în faptul că globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamică variabilă atingând domenii diverse ale unei societăți. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc.

Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societăți și în economia mondială, care rezultă din comerțul internațional extrem de crescut și din schimburi culturale. Descrie creșterea comerțului și a investițiilor datorită căderii barierelor și interdependenței dintre state. În context economic, este des întâlnită referirea, aproape exclusivă, la efectele comerțului și, în particular, la liberalizarea comerțului sau la liberul schimb.

Marea speranţă a globalizării este aceea că ea contribuie la creşterea nivelului de trai din întreaga lume: ţările sărace vor avea acces la pieţele străine, pentru a-şi vinde produse, investitorii străini vor pătrunde pe pieţele lor, pentru a-şi învesti capitalul disponibil, pentru a facilita obţinerea unor produse noi la preţuri cât mai bune, iar graniţele se vor deschide, astfel încât oamenii să poată călători în alte ţări pentru a se instrui, pentru a lucra şi pentru a pune bazele unei noi afaceri.

Deşi globalizarea are potenţialul de a aduce beneficii imense atât ţărilor în dezvoltare cât şi a celor dezvoltate, există multe voci care susţin că acest fenomen, cel al globalizării, alături de alţi factori, a accentuat sărăcia în anumite părţi ale globului.

Cu toate că apărătorii globalizării susţineau că toată lumea va avea de câştigat, din punct de vedere economic, în ţările în curs de dezvoltare, există suficiente dovezi că mulţi au avut de pierdut. Uneori, regulile jocului au fost impuse de ţările industrializare avansate - şi, în special, de anumite grupuri de interese din ţările respective şi nu s-a încercat crearea unui ansamblu de reguli echitabile, cu atât mai puţin a unor reguli care să faciliteze bunăstarea populaţiilor din ţările sărace ale lumii. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care unii specialişti consideră că globalizarea a devenit nu doar unul dintre cuvintele cele mai la modă pentru politicieni, oameni de afaceri, lideri sindicali şi economişti deopotrivă, ci acest termen s-a transformat, totodată, în ţap ispăşitor pentru tot ceea ce merge rău în lume.

Globalizarea este, în parte, învinuită de apariţia crizelor financiare, deoarece capitalul financiar învestit în economiile cu potenţial, este retras brusc, la primul semn de slăbiciune al pieţelor financiare internaţionale. Globalizarea nu este responsabilă de toate eşecurile pieţelor, dar nici o sursă nelimitată de beneficii pentru omenire. În ansamblu, globalizarea este pozitivă pentru dezvoltarea şi convergenţa mondială; unii vor avea de câştigat, alţii de pierdut, aşa cum se întâmplă în toate procesele de schimbare economică. Globalizarea este în pericol de a deveni, dacă nu a devenit deja, clişeul timpurilor noastre, ideea grandioasă care cuprinde absolut totul, reflectând o perceptivă largă a faptului că lumea se transformă cu rapiditate într-un spaţiu global comun, sub incidenţa forţelor economice şi tehnologice. Anvergura spaţială şi densitatea interconectării globale împleteşte relaţii între state, instituţii, organizaţii non-guvernamentale şi corporaţii multinaţionale, care conturează ordinea mondială.

Dimensiunea cea mai dinamică a procesului de globalizare este globalizarea financiară sau globalizarea capitalului financiar, ce poate fi considerată structura de rezistenţă a sistemului economiei globale.

Deşi în momentul de faţă conceptul de globalizare financiară este unul vehiculat pe scară largă, în ciuda unei literaturi vaste şi în continuă creştere, nu putem spune că există o teorie solidă a procesului de globalizare financiară, deşi fluxurile de capital există de secole. Dintr-o perspectivă istorică, globalizarea financiară nu este un fenomen nou, însă profunzimea şi extinderea fluxurilor de capital de astăzi sunt fără precedent.

Globalizarea financiară este un proces cu evoluţii şi rezultate contradictorii. În mod clar, dezvoltarea exponenţială a activităţilor şi tranzacţiilor financiare, dar şi complexitatea pieţelor financiare globale oferă ocazii semnificative atât pentru guverne, cât şi pentru corporaţii, iar investitorilor le permite să obţină cel mai bun randament, pe plan mondial, conduce la reducerea costurilor de tranzacţionare, la o eficientă alocare a capitalului şi acces facil la finanţarea externă.

Privită în esenţa sa, globalizarea financiară apare ca un proces complex, cu evoluţii şi rezultate contradictorii, având atât beneficii, cât şi riscuri. În timp ce pieţele financiare globale joacă un rol esenţial în distribuirea mondială a capitalului, ele fac acest lucru într-un mod care poate avea implicaţii profunde pentru suveranitatea şi autonomia politicilor naţionale.

Ca urmare a globalizării, mediul financiar global a cunoscut o transformare profundă, esenţială fiind amploarea fluxurilor de capital, complexitatea şi viteza cu care se realizează tranzacţiile între actorii pieţei, precum şi diversificarea instrumentelor financiare utilizate de intermediarii financiari, fie ei persoane fizice, cât şi instituţii financiare.

La nivel internaţional, există numeroase studii care au abordat, în mod diferit, atât procesul de globalizare, în general, cât şi globalizarea financiară, în particular, studii care au surprins în principal evoluţia pozitivă a fluxurilor internaţionale de capital pe o perioadă destul de vastă şi fără precedent, marcată de creşterea spectaculoasă a lor.