Globalizare versus Regionalizare

GLOBALIZAREA ECONOMICA

Caracterul omniprezent al globalizarii, actualitatea cat si modernitatea subiectelor legate de aceasta, ii permit sa ocupe spatii ample in discursurile sau in dezbaterile politice, intelectuale, academice fara a se emite teorii si concepte definitive, constante, care sa-si pastreze efectele in timp.

Nu exista o definitie a globalizarii intr-o forma universala acceptata si, probabil, nici definitiva. Motivul rezida in faptul ca globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamica variabila atingand domenii diverse ale unei societati. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc.

Globalizarea este definita si prin:

- extinderea geografica si profunda a interconexiunilor, deschiderea pietelor, propagarea informatiilor cu ajutorul ultimelor tehnologii ale comunicatiilor.

- process complex de dimensiuni multiple, de manifestari contradictorii, care disemineaza la nivel planetar tipul de productie si de consum specific capitalismului, liberalizarea schimburilor comerciale, intensificarea procesului investitional si cresterea importantei fluxurilor de capital pentru competitia internationala.

- cresterea integrarii economiilor nationale prin comert, finante, tehnologie si circulatia fortei de munca, toate fiind posibile prin desfiintarea barierelor construite de guverne.

- cresterea tranzactiilor internationale pe pietele de bunuri, servicii si anumiti factori de productie, precum si dezvoltarea unor institutii dincolo de barierele nationale.

- procesul prin care intreprinderile cele mai internationalizate tind sa redefineasca in folosul lor regulile jocului impuse anterior de statele-natiuni.

- procesul dinamic al cresterii interdependentelor dintre statele nationale, ca urmare a extinderii si adancirii legaturilor transnationale in tot mai largi si variate sfere ale vietii economice, politice, sociale si culturael si avand drept implicatie faptul ca problemele devin mai curand globale decat nationale, cerand o solutionare mai curand globala decat nationala.

- mai multe procese care intruchipeaza o transformare in organizarea spatial a relatiilor si tranzactiilor sociale(analizate in termenii extensiunii, intensitatii, velocitatii si impactul lor) generand fluxuri si retele transcontinentale sau interregionale de activitate, interactiune si exercitare a puterii.

- cresterea la scara mondiala a interdependentelor dintre diverse sisteme economice si sociale nationale, prin intermediul institutiilor economice private.

Cauzele globalizarii:

1. Tehnologie (Internet): Fara indoiala, inovatiile de ordin tehnic – si mai ales cele din domeniul informaticii si al comunicatiilor - au jucat si mai joaca inca un rol central. Internetul este, din multe puncte de vedere, emblema globalizarii. Globalizarea pietelor financiare, transferul unor sume inimaginabile in cateva secunde in jurul globului nu ar fi posibile fara aceasta tehnologie, nici organizarea productiei integrate la nivel transnational.

2. Cheltuielile si viteza de transport: Un alt element definitoriu al globalizarii economice este comertul,avantul incredibil al acestuia se datoreaza, nu in ultimul rand scaderii rapide a cheltuielilor de transport, marfurile putand fi astfel transportate mult mai rapid. Acest lucru poate fi observat indeosebi in sectorul serviciilor: de exemplu produsele de tip software sau bazele de date pot fi transmise in cateva secunde dintr-un capat al lumii in celalalt.

3. Sfarsitul Razboiului Rece: A fost de asemenea deseori indicat ca fiind una din cauzele globalizarii. Daca in conflictul dintre est si vest lumea era impartita in doua tabere care intretineau putine relatii intre ele, aceasta delimitare, a cazut in 1989/90. Statele care apartineau „blocului estic“ s-au deschis in directia pietii mondiale. Tot mai multe state se incred in democratie si economie de piata ca principii de organizare fundamentale.

4. Problemele globale: Un rol deosebit de important l-au jucat problemele globale. Dovada pentru acest lucru nu sunt numai magazinele tip „One World“ din statele industrializate si ultra-dezvoltate. Problemele globale au nevoie insa si de o internationalizare a politicii, stimuland dezvoltarea unei constiinte globale.

5. Liberalizarea: Fara liberalizarea comertului mondial in cadrul GATT(General Agreement on Tariffs and Trade= Acordul General pentru Tarife vamale şi Comert), respectiv al OMC(Organizatia Mondiala a Comertului), aceasta dezvoltare nu ar fi putut fi posibila cu adevarat.

6. La nivel economic globalizarea este urmare directa a faptului ca pietele interne nu mai pot acoperi din resurse proprii costurile ridicate ale cercetarii, dezvoltarii si nici investitiile in noi capacitati datorita ciclurilor de viata tot mai scurte ale produselor sub aspect tehnologic. Firmele nationale devin societati transnationale, apar fuziuni, iar un produs finit este tot mai mult rezultatul unor input-uri de provenienta tot mai diversificata, iar subansamblele (piesele ) ce alcatuiesc un bun sunt furnizate din diferite colturi ale lumii.

7. Dezvoltare (internationala/nationala) a afacerilor economice implica surse de finantare tot mai mari pentru investitiile necesare acestui proces. Adica economia nationala nu are surse suficiente de finantare a noilor investitii, fapt pentru care apeleaza la surse externe, adica la tarile dezvoltate, care pretind la randul lor rentabilitati satisfacatoare. Apare astfel concurenta intre firme pentru a atrage fondurile disponibile.

8. Economiile moderne din epoca contemporana cladite si in acelasi timp prognozeaza, avand ca suport informatia. Comunicarea este tot mai mult o marfa, iar progresele inregistrate in telecomunicatii si informatii amplifica caracterul de corectitudine si rapiditate al mesajului. De fapt poate ca, informatia si rapiditatea cu care ea se transmite pot explica ritmul accelerat cu care se desfasoara globalizarea si amploarea cu care sunt cuprinse in sfera ei tot mai multe activitati ale societatii.