Globalizarea

GLOBALIZAREA

Cap.I TENDINTE PRIVIND CONTINUTUL GLOBALIZARII

I.1 CE ESTE GLOBALIZAREA?

In Dictionarul de economie GLOBALIZAREA este definita ca fiind modalitate sau sistem de receptare si abordare pe termen lung a marilor probleme contemporane,determinate de interactiune multiplelor procese si fenomene economice,tehnice,politice,sociale,culturale,ecologice,etc.si preconizarae solutionarii lor intr-o larga perspective de catre comunitatea internationala.Intr-o astfel de viziune globalista,ansamblul dobandeste proprietati sau insusiri pe care componentele nu le poseda.Abordarea globalista in domeniul economico-social a fost initiate de Clubul de la Roma,organism apolitic,fondat in 1968,pentru care problematica mondiala a devenit o preocupare emblematica.

In cartea lui Dinu Marin „Globalizarea si aproximarile ei”sunt enumerate mai multe definitii ale globalizarii,astfel:

Definitia bunului-simt comun: Globalizarea este procesul prin care oamenii de oriunde înteleg sa accepte ceea ce-i aseamana, punând în surdina ceea ce-i separa.

Definitia pozitiva: Globalizarea este un proces de tranzitie care include toate formulele de organizare sociala ca finalitate atât a tranzitiei postcomuniste, cât si a celei postcapitaliste, adica exact ceea ce ar da sens ambelor procese, tranzitia globala

Definitia conventionalista: Globalizarea este noua ordine econo¬mica si politica a lumii, ca sistem multidimensional si corelativ în care coerenta este data de guvernanta globala.

Definitia deschiderii: Globalizarea este expresia unui sistem al lumii în cel mai înalt grad de integrare si deschis permanent integrarii.

Definitia principiala:Globalizarea este un sistem în care functia-obiectiv vizeaza întregul cu scopul de a elimina adversitatea, iar con¬curenta, de a genera distrugere creatoare.

Definitia teleologica: Globalizarea este o potentialitate si o tendentialitate a structurilor coerente ale lumii, ca materializare progresiva a ratio¬nalitatii si ratiunii umane universale.

Definitia instrumentala: Globalizarea este procesul de ordonare a lumii, ca îndepartare de haos, bazându-se pe tehnologie occidentala, finante per¬misive si informatii libere, adica liberaliza¬rea accesului la randament si modernitate, la acumularea de bogatie si la putere.

Definitia integratoare: Globalizarea este procesul de functio¬nalizare a economiei globale, care, în cadrul societatii globale, devine apta sa creeze structuri de decizie globala pentru solutionarea problemelor globale.

Atunci când un nou termen devine popular, aceasta se întâmpla adesea pentru ca el capteaza o importanta schimbare ce se produce în lume. Este vorba despre împrejurarea în care "se simte" nevoia unei noi idei, a unui nou concept pentru descrierea noii conditii aparute. Spre exemplu, atunci când, în 1780, filosoful Jeremy Benthan a lansat termenul de "international", el a fost rapid asimilat, întrucât exprima o realitate tot mai profunda a timpului sau, si anume nasterea statelor-natiuni si a tranzactiilor transfrontaliere dintre ele. Înainte de aceasta data, oamenii nu vorbeau despre "relatii internationale", întrucât omenirea nu fusese anterior organizata în cadrul unor comunitati nationale guvernate de state teritoriale.

Doua sute de ani mai târziu, în anii '80 ai secolului trecut, discutiile despre "globalizare" au devenit un lucru comun. Termenul a intrat rapid în vocabularul (standard) uzual - si aceasta nu numai în cercurile academice, dar si în mass¬media, lumea politica, de afaceri, în universul publicitatii si al divertismentului. Notiuni generale echivalente au aparut, aproape simultan, în mai multe limbi. Astfel, termenul "globalization" din limba engleza a fost replicat de termenul "Quan Qui Hua" în limba chineza, "globalizazzione" în italiana, "mondialisation" în franceza, "jatyanthareckaranaya" în limba singaleza etc. A devenit un lucru comun sa vorbim despre piete globale, comunicatii globale, conferinte globale, amenintari globale s.a.m.d.