Globalizarea în Confruntările de Idei Contemporane

INTRODUCERE

Având origini în scrierile franceze şi americane ale anilor ’60, conceptului de globalizare îi lipseşte o definiţie exactă. Conceptualitatea fenomenului de globalizare este destul de dificil de realizat şi necesită demersuri complexe, datorită caracterului său abstract, care nu se referă la ceva concret, uşor de pus în evidenţă.

Marea speranţă a globalizării este aceea că ea contribuie la creşterea nivelului de trai din întreaga lume: ţările sărace vor avea acces la pieţele străine, pentru a-şi vinde produse, investitorii străini vor pătrunde pe pieţele lor, pentru a-şi învesti capitalul disponibil, pentru a facilita obţinerea unor produse noi la preţuri cât mai bune, iar graniţele se vor deschide, astfel încât oamenii să poată călători în alte ţări pentru a se instrui, pentru a lucra şi pentru a pune bazele unei noi afaceri.

Deşi globalizarea are potenţialul de a aduce beneficii imense atât ţărilor în dezvoltare cât şi a celor dezvoltate, există multe voci care susţin că acest fenomen, cel al globalizării, alături de alţi factori, a accentuat sărăcia în anumite părţi ale globului.

Cu toate că apărătorii globalizării susţineau că toată lumea va avea de câştigat, din punct de vedere economic, în ţările în curs de dezvoltare, există suficiente dovezi că mulţi au avut de pierdut. Uneori, regulile jocului au fost impuse de ţările industrializare avansate - şi, în special, de anumite grupuri de interese din ţările respective şi nu s-a încercat crearea unui ansamblu de reguli echitabile, cu atât mai puţin a unor reguli care să faciliteze bunăstarea populaţiilor din ţările sărace ale lumii. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care unii specialişti consideră că globalizarea a devenit nu doar unul dintre cuvintele cele mai la modă pentru politicieni, oameni de afaceri, lideri sindicali şi economişti deopotrivă, ci acest termen s-a transformat, totodată, în ţap ispăşitor pentru tot ceea ce merge rău în lume.

Globalizarea este, în parte, învinuită de apariţia crizelor financiare, deoarece capitalul financiar învestit în economiile cu potenţial, este retras brusc, la primul semn de slăbiciune al pieţelor financiare internaţionale. Acesta este fenomenul pe care îl trăim în momentul de faţă, asistând – poate – la cea mai mare criză financiară cu care s-a confruntat omenirea. Am identificat – desigur – una dintre multiplele cauze ale actualei crize, dar nu am reuşit să cuantificăm efectele acesteia, deoarece, în momentul de faţă, criza este departe de a se fi sfârşit.

Globalizarea nu este responsabilă de toate eşecurile pieţelor, dar nici o sursă nelimitată de beneficii pentru omenire. În ansamblu, globalizarea este pozitivă pentru dezvoltarea şi convergenţa mondială; unii vor avea de câştigat, alţii de pierdut, aşa cum se întâmplă în toate procesele de schimbare economică. Globalizarea este în pericol de a deveni, dacă nu a devenit deja, clişeul timpurilor noastre, ideea grandioasă care cuprinde absolut totul, reflectând o perceptivă largă a faptului că lumea se transformă cu rapiditate într-un spaţiu global comun, sub incidenţa forţelor economice şi tehnologice. Anvergura spaţială şi densitatea interconectării globale împleteşte relaţii între state, instituţii, organizaţii non-guvernamentale şi corporaţii multinaţionale, care conturează ordinea mondială.

Dimensiunea cea mai dinamică a procesului de globalizare este globalizarea financiară sau globalizarea capitalului financiar, ce poate fi considerată structura de rezistenţă a sistemului economiei globale.

Enunţurile şi expunerile făcute pe parcursul prezentei cercetări ştiinţifice formulează cadrul general al înţelegerii fenomenului de globalizare financiară, explicând – totodată – frecventa înlocuire a noţiunii de globalizare a pieţei de capital cu cea de globalizare a pieţei financiare – noţiune folosită, de altfel, de aproape întreaga literatură internaţională în domeniu.

Deşi în momentul de faţă conceptul de globalizare financiară este unul vehiculat pe scară largă, în ciuda unei literaturi vaste şi în continuă creştere, nu putem spune că există o teorie solidă a procesului de globalizare financiară, deşi fluxurile de capital există de secole. Dintr-o perspectivă istorică, globalizarea financiară nu este un fenomen nou, însă profunzimea şi extinderea fluxurilor de capital de astăzi sunt fără precedent.

Globalizarea financiară este un proces cu evoluţii şi rezultate contradictorii. În mod clar, dezvoltarea exponenţială a activităţilor şi tranzacţiilor financiare, dar şi complexitatea pieţelor financiare globale oferă ocazii semnificative atât pentru guverne, cât şi pentru corporaţii, iar investitorilor le permite să obţină cel mai bun randament, pe plan mondial, conduce la reducerea costurilor de tranzacţionare, la o eficientă alocare a capitalului şi acces facil la finanţarea externă.

Primul capitol al lucrării dezvoltă o serie de aspecte conceptuale privind fenomenul globalizării, identificând atât trăsăturile procesului, cât şi factorii ce au favorizat acest fenomen, continuând apoi cu o periodizare a globalizării, dar, mai ales, cu identificarea rolului pe care statul şi guvernele îl au în cadrul acestui fenomen multidimensional, cunoscut fiind faptul că guvernele sunt, în primul rând, responsabile pentru adaptarea pieţelor financiare naţionale la cerinţele procesului de globalizare.

Capitolul al doilea al prezentei cercetări debutează cu o serie de aspecte conceptuale, în sensul prezentării unor ample controverse privind înţelegerea conceptului de globalizare financiară, din perspective diverse. Privită în esenţa sa, globalizarea financiară apare ca un proces complex, cu evoluţii şi rezultate contradictorii, având atât beneficii, cât şi riscuri. În timp ce pieţele financiare globale joacă un rol esenţial în distribuirea mondială a capitalului, ele fac acest lucru într-un mod care poate avea implicaţii profunde pentru suveranitatea şi autonomia politicilor naţionale.

Al treilea capitol al cercetării prezintă rolul şi importanta pieţei financiare internaţionale, precum şi schimbările ce au loc în mediul financiar global ca urmare a extinderii fluxurilor internaţionale de capital. Ca urmare a globalizării, mediul financiar global a cunoscut o transformare profundă, esenţială fiind amploarea fluxurilor de capital, complexitatea şi viteza cu care se realizează tranzacţiile între actorii pieţei, precum şi diversificarea instrumentelor financiare utilizate de intermediarii financiari, fie ei persoane fizice, cât şi instituţii financiare.

Conceptul de globalizare financiară sau de globalizare a pieţei internaţionale de capital este vehiculat pe scară largă, în ciuda unei literaturi vaste şi în continuă creştere, nu putem spune că există o teorie solidă a procesului de globalizare financiară, fundamentată o analiză sistematică, a caracteristicilor sale definitorii.