Globalizarea și Efectul sau Asupra României

“Globalizarea poate fi definită ca intensificarea relaţiilor sociale în lumea întreagă, care leagă într-o asemenea măsură localităţi îndepărtate, încât evenimente care au loc pe plan local sunt priiate prin prisma altora similaer, petrecute la multe mile depărtare, şi invers.”(Anthony Gidees)

Globalizarea divide şi uneşte în egală măsură, iar cauzele diviziunii sunt identice cu cele care promovează uniformitatea lumii. În paralel cu ridicarea la nivel planetar a afacerilor, comerţului, informaţiilor, s-a pus în mişcare un proces de localizare, de fixare în spaţiu. Procesul globalizării pune acut problema raporturilor local-global la nivelul fiecărei naţiuni. O dată cu conştientizarea societăţii globale şi pe măsura angrenării în mecanismele ei, posibilitatea unor decizii izolate devine din ce în ce mai redusă pentru comunităţi şi naţiuni. Indivizii, grupurile, comunităţile şi naţiunile nu se pot sustrage acestui proces care universalizează comportamente, moduri de a gândi şi de a acţiona, stiluri de viaţă sau ameninţări de orice natură.

Fiind un fenomen actual, controversat şi cu reverberaţii în toate domeniile vieţii, globalizarea suscită extrem de multe analize. Sfera acestui concept se extinde asupra unor aspecte extrem de diverse, ce ţin de luarea deciziilor politice la nivel naţional, abordarea globală a problemelor de securitate şi pace, probleme economice şi ecologice sau aspecte legate de identitatea etnoculturală.

Apariţia şi dezvoltarea noilor tehnologii, în care informaţia şi cunoaşterea joacă un rol crucial şi trecerea de la societatea modernă şi economia industrială la societatea post-modernă şi economia post-industrială au dus la creşterea proceselor interrelaţionate la nivel global, la redefinirea spaţiului şi timpului, de fapt la comprimarea spaţiului şi a timpului (Z. Bauman).Viaţa oamenilor este influenţată din ce în ce mai mult de evenimente care se produc departe de contextul spaţial şi social în care trăiesc. Teoreticienii globalizării vorbesc despre apariţia unei societăţi globale, un sistem mondial care presupune o creştere a conştiinţei comune/colective a societăţii umane, dar care în acelaşi timp provoacă sau conduce la o redefinire şi reconfigurare a identităţilor etnice, naţionale, culturale.

1. Definiţii şi caracteristici ale globalizării

Globalizarea este cea mai controversată problemă a timpurilor noastre, fiind dezbătută în sălile de consiliu, paginile ziarelor sau şcolilor din lumea întreagă. Globalizarea este un termen foarte utilizat căruia îi putem atribui numeroase semnificaţii. Prin acest termen putem înţelege dezvoltarea pieţelor financiare globale, creşterea corporaţiilor transnaţionale şi dominaţia lor crescândă asupra economiilor naţionale. Majoritatea problemelor pe care oamenii le asociază globalizării, incluzând pătrunderea valorilor de piaţă în acele domenii de care ele nu aparţin în mod tradiţional, pot fi atribuite acestor fenomene.

Complexitatea fenomenului globalizării necesită o anumită abstractizare pentru conceptualizarea sa, trebuind să distingem între cauzele iniţiatoare ale curentului, formele de manifestare şi consecinţele induse, precum şi posibilele sale relansări, într-o lume în care graniţele naţionale devin din ce în ce mai puţin relevante.

Termenul “globalizare” a intrat pentru prima oară într-un dicţionar (Webster) în 1961. De la mijlocul anilor ’80 câştigă o circulaţie considerabilă: el se adaugă ca adjectiv altor termeni ca: pieţe, instituţii, ecologie, finanţe, stiluri de viaţă, migraţie, legi, fabrici, război, societate civilă, evenimente şi riscuri. Daniel Yering face diferenţa dintre globalizare ca proces de expansiune a comerţului şi investiţiilor şi globalitate, care este o stare sau o condiţie, o realitate dincolo de globalizare: “intrarea într-o lume a globalităţii”.

Una dintre cele mai utilizate definiţii ale conceptului de globalizare este următoarea:

Globalizarea reprezintă procesul prin care distanţa geografică devine un factor tot mai puţin important în stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor transfrontaliere de natură economică, politică, socioculturală. Reţelele de relaţii şi dependentele dobândesc un potenţial tot mai mare de a deveni internaţionale şi mondiale.

Definiţia bunului-simţ comun: Globalizarea este procesul prin care oamenii de oriunde înţeleg să accepte ceea ce îi aseamănă punând în surdină ceea ce îi separă.

Definiţia convenţionalistă: Globalizarea este noua ordine economică şi politică a lumii, ca sistem multidimensional şi corelativ în care coerenţa este dată de guvernanţa globală.

Definiţia deschiderii: Globalizarea este expresia unui sistem al lumii în cel mai nalt grad de integrare şi deschis permanent integrării.

Definiţia principală: Globalizarea este un sistem în care funcţia-obiectv visează întregul cu scopul de a elimina adversitatea, iar concurenţa, de a genera distrugere creatoare.

Definiţia integratoare: Globalizarea este procesul de funcţionalizare a economiei globale, care devine aptă să creeze structuri de decizie globală pentru soluţionarea problemelor globale.

Această posibilitate de extindere a relaţiilor pe plan internaţional implică o serie de rezistenţă, acţiuni şi reacţiuni. În această definiţie sunt cuprinse atât aspectele obiective, cât şi cele subiective, pe care le implică conceptul de globalizare:

→ Pe de o parte, “geografia” pierde din relevanţa datorită noilor tehnologii, noilor strategii ale actorilor economici, precum şi politicile acestora, atât de ordin naţional, cât şi internaţional.

→ Pe de altă parte, globalizarea devine din ce în ce mai puternică datorită faptului că oamenii au început să simtă tot mai clar noile oportunităţi deschise de utilizarea tehnologiilor noi, precum şi de punerea în practică a noilor strategii şi politici.