Globalizarea și Internetul

Introducere

Globalizarea este un concept care la ora actuală ridică multiple problematici şi controverse complexe. Este destul de greu de dat o definiție acceptabilă, neechivocă şi universal valabilă, iar acest lucru se datorează faptului că de cele mai multe ori o definiție nu este capabilă să cuprindă totalitatea pozițiilor şi interconexiunilor care alcătuiesc un fenomen sub egida procesualității. Într-o manieră destul de simplistă am putea spune că este un proces multicauzal care are drept rezultat faptul că evenimente ce se desfăşoară într-o parte a globului au efecte din ce în ce mai ample asupra societăților şi problemelor întâlnite în alte părți ale globului.

Intensificarea globalizării constituie trăsătura fundamentală a economiei mondiale la începutul secolului XXI. Ea se caracterizează prin accentuarea tendinţei de reducere şi eliminare a barierelor dintre economiile naţionale, precum şi amplificarea legăturilor dintre aceste economii. Deşi este unul dintre cei mai utilizaţi termeni în literatura de specialitate, nu se poate spune că există o definiţie general acceptată.

Pe măsură ce devine tot mai mult o realitate contemporana, globalizarea ajunge să fie și cel mai controversat concept în literatura economică și politică internațională. Trăim într-o lume globalizată, și totuși nu există încă un consens cu privire la ceea ce înseamnă globalizare. Pentru unii, înseamnă accesul la Internet; pentru alții, posibilitatea de a munci în străinătate. Pentru mulți , globalizarea înseamnă să poți cumpăra din România un tricou făcut în China de o multinațională franceză cu acționari americani.

Pentru investitori, înseamnă să-ți muți capitalul dintr-o țară în alta , de la o zi la alta. Pentru muncitori , poate însemna fie un salariu peste media națională, fie șomaj. Astfel, într-o accepțiune a termenului , globalizarea presupune existența unei singure economii globale, cu politici macroeconomice globale.

CAP.I Aspecte teoretice legate de globalizare

1.1.Definiția Globalizării

Globalizarea este...

• „procesul de surmontare al granițelor apărute de-a lungul istoriei. Ea devine astfel sinonimă cu eroziunea (dar nu şi cu dispariția) suveranității statelor naționale şi se înfățişează ca o „detaşare“ a economiei de piață față de normele morale şi legăturile instituționalizate dintre societăți“.[Elmar Altvater];

• „intensificarea relațiilor sociale de pretutindeni, prin care locuri aflate la mare distanță unele de celelalte ajung să se interconecteze astfel încât evenimentele dintr-un loc sunt marcate de procese care au loc într-un loc de la mulți kilometri depărtare şi viceversa“[Anthony Giddens];

• „intensificarea cantitativă şi calitativă a tranzacțiilor ce depăşesc limitarea impusă de granițe, concomitentă cu expansiunea spațială a acestora”[Ulrich Menzel];

• „cea mai mare schimbare economică şi socială de la Revoluția Industrială încoace“ [Dirk Messner / Franz Nuscheler]

• „o interdependență sporită şi integrarea diferitelor economii din lume” [MeghnadDesai]

• „un proces al creşterii numărului legăturilor dintre societăți şi domenii-problemă“ [Johannes Varwick]

• „prin globalizare se intensifică concurența pe piețe“ [C. Christian von Weizsäcker]

• „descătuşarea puterilor pieții mondiale şi slăbirea puterii economice a statului“ [Schumann/Martin]

• „a devenit un termen la modă, folosit de ceva timp în dezbaterile politice, publicistice şi ştiințifice în mod inflaționist, şi care este privit, pe de o parte, ca o „amenințare“ şi, pe de cealaltă, ca o „oportunitate“[Johannes Varwick]

• „Dinamica globalizării este controlată de puterile economice, şi totuşi consecințele sale cele mai importante aparțin domeniului politic“[Klaus Müller]

Scurtele citate de mai sus fac trimitere la aspectul extraordinar de important al dispariției granițelor şi al consecințelor asupra statului național.

Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societăți și în economia mondială, care rezultă din comerțul internațional extrem de crescut și din schimburi culturale. Descrie creșterea comerțului și a investițiilor datorită căderii barierelor și interdependenței dintre state. În context economic, este des întâlnită referirea, aproape exclusivă, la efectele comerțului și, în particular, la liberalizarea comerțului sau la liberul schimb.

1.2. Forme globalizării

Formele globalizării sunt:

a. Comerţul internaţional - o parte din ce în ce mai mare a bunurilor şi serviciilor consumate provin din importuri. În domeniul relaţiilor financiare externe, procesul de globalizare se oglindeşte aşadar în creşterea mai rapidă a comerţului internaţional faţă de producţia mondială. În perioada 1950 – 1994, comerţul internaţional a crescut de 14 ori, în timp ce producţia mondială a sporit de 5,5 ori. Dinamica rapidă a comerţului internaţional constituie o consecinţă a adâncirii diviziunii internaţionale a muncii, a liberalizării accesului pe pieţele externe de bunuri şi servicii şi a progresului tehnici în domeniul transporturilor şi telecomunicaţiilor.

b. Investiţiile străine directe - factorii determinanţi ai creşterii rapide a investiţiilor străine directe sunt: liberalizarea politicilor în domeniu; implementarea programelor de privatizare, cu participarea investitorilor străini; achiziţiile şi fuzionările de întreprinderi, ca urmare a sporirii concurenţei; noile tehnologii, care facilitează transporturile şi telecomunicaţiile, precum şi organizarea managementului firmelor implantate la mari distanţe.

c. Pieţele financiare – globalizarea activităţilor financiare a fost facilitată de progresele în domeniul comunicaţiilor şi informaticii. Odată cu pieţele financiare globale au apărut şi crizele financiare globale care au relansat discuţiile cu privire la avantajele şi dezavantajele procesului de globalizare.

Există opinii conform cărora globalizarea nu este un fenomen nou, ba chiar că lumea era mai integrată acum un secol. Aspectele noi ale globalizării sunt:

Pieţe noi

•Pieţe globale cu dinamică ascendentă în servicii: bănci, asigurări şi transporturi;

•Pieţe financiare noi: nereglementate, conectate, cu posibilitatea de a acţiona şi reacţiona la distanţă, în timp real, cu instrumente financiare noi precum produsele financiare derivate;

• Scăderea legilor antitrust, proliferarea achiziţiilor şi fuziunilor;

•O piaţă globală pentru bunurile de consum, cu mărci globale.