Globalizarea și Noua Ordine Mondială

Introducere

În lucrarea de fata, voi insista asupra noii ordini mondiale create dupa Razboiul Rece, voi analiza noul concept al parteneriatului ruso-american, voi identifica interesele geopolitice mai noi si mai vechi, dar mai ales voi încerca sa depistez pozitia multilateralismului rus, declarat în aproape toate documentele oficiale importante si unilateralismului american, propagat prin actiuni concrete, în conditiile în care nici unul dintre cei doi actori, a caror politica externa am supus-o dezbaterii, nu reuseste sa gaseasca un punct de echilibru, care sa-i satisfaca în întregime, chiar daca se depun eforturi si se folosesc nenumarate resurse pentru a-l atinge. Voi încerca sa analizez si sa dezbat în acelasi timp noua imagine a lumii, insistând asupra conceptului de multipolaritate, bipolaritate sau unipolaritate.

Perioada razboiului rece, ca forma de organizare a lumii,de promovare a bipolarismului, ca baza a ordinii mondiale, a trecut. Superputerile au fost înlocuite de puteri specializate pe domenii stricte. Este tot mai greu sa realizam o disociere neta între evolutiile din mediul intern .i cel interna.ional.

Discutiile care s-au nascut în Europa crestina, în jurul întrebarii, daca pretentia de universalitate a drepturilor omului este justa, au condus la aparitia unei miscari care, din dialogul tuturor religiilor si culturilor lumii, a reusit sa gaseasca valori comune întregii umanitati, o asa numita noua ordine a lumii.

GlobalizareaGlobalizareaGlobalizareaGlobalizareaGlobalizarea GlobalizareaGlobalizareaGlobalizarea GlobalizareaGlobalizarea .i Noua Ordine MondialNoua Ordine MondialNoua Ordine MondialNoua Ordine Mondial Noua Ordine MondialNoua Ordine MondialNoua Ordine MondialNoua Ordine MondialNoua Ordine MondialNoua Ordine Mondial Noua Ordine MondialNoua Ordine MondialNoua Ordine MondialNoua Ordine MondialNoua Ordine Mondial a

Globalizarea este unul dintre cuvintele cheie ale ultimilor ani, ce a trecut de mult din domeniul .tiin.elor sociale în cel al jurnalisticii .i al limbajului cotidian. Cu toate acestea, sau poate tocmai din acest motiv, se face sim.ita o lipsa de instrumentar teoretic .i de claritate conceptuala în tratarea acestui fenomen. Deseori, fenomenul e vazut ca reprezentând o unificare sociala, culturala etc., unificare ce ar prezenta suportul necesar .i suficient al unei reorganizari politice a lumii.

Putem afirma ca globalizarea este un fenomen si un proces complex, caracterizat, în principal, prin : - o tendinta profunda de regasire a unitatii; - cresterea interdependentelor la nivel global; -internationalizarea schimburilor si a productiei; - liberalizarea pietelor; -libera circulatie a capitalurilor, informatiilor, persoanelor si marfurilor; - a treia revolutie industriala si transnationalizarea tehnologiei; - dominatia firmelor multinationale; - intensificarea concurentei (hiperconcurenta) la nivel global; - comprimarea timpului si a spatiului; - afirmarea culturii

contractului; - nasterea unei societati civile globale; - afectarea suveranitatii nationale, a identitatilor culturale si spirituale.1

Termenul de globalizare, într-o forma gramaticala sugerând procesualitatea, î.i deriva semnifica.ia actuala dintr-o con.tientizare a faptului ca lumea tinde sa devina un sistem economic, socio-politic .i cultural unic. Teoriile satului global, de genul celei sus.inute de Mac Luhan, au supraestimat totu.i implica.iile comunitare .i integratoare ale noilor mijloace de comunicare mass media. Globalizarea nu a dus la apari.ia unei lumi integrate, a unei culturi uniforme .i uniformizatoare, decât pentru a crea o lume "rizomica", prada dezradacinarii, alienarii .i hiperrealita.ii. Fantasme ale comunita.ilor virtuale, pe de o parte, .i noi tipuri de control .i supraveghere sociala, pe de alta parte.

În mod paradoxal, globalizarea nu este un proces uniform, fie el pozitiv-integrativ, ca în viziunea optimista a lui Mac Luhan, sau alienant .i dezradacinant ca în concep.iile inamicilor globalizarii. Viziunile apocaliptice ale unei lumi în care ruptura dintre semnifica.i si semnifican.i e de nerezolvat, în care globalizarea transforma orice tip de solidaritate umana în ironie .i nefericire apatica într-un sistem al cinismului generalizat, nu reu.esc sa surprinda decât una dintre dimensiunile acestui proces.

Globalizarea e înso.ita de un proces concomitent de "localizare", proces ce sparge semnifica.ia totalizanta a termenului. Globala e .i "globalizarea", în sensul omogenizarii, dar .i "localizarea", în sensul eterogenizarii. Cele doua procese sunt, de obicei, prezentate ca fiind doar aparent contradictorii. Importan.a data legaturii ascunse - complementaritate sau dialectica – între omogenizarea culturala .i eterogenizarea culturala a dat na.tere .i unor neologisme: fragmegrare, ca rezultat al contopirii fragmentarii .i integrarii .i glocalizare, reunind globalizarea .i localizarea. Legatura dintre cele doua semnifica.ii a dinamismului global, ce e perceput ca modificând într-o propor.ie nemaiîntâlnita lumea în care traim, pare sa ascunda cheia accesului la o buna în.elegere a acestui fenomen excep.ional .i a implica.iilor sale.

Fragmentarea .i localizarea nu mai pot fi acoperite teoretic de no.iunile omogenizarii datorita faptului ca globalizarea aduce în existen.a nu atât o ordine, cât un sistem de rupturi, de disjunc.ii. Fluxurile în care sunt prin.i oamenii, tehnologiile, banii, imaginile, ideile .i identita.ile urmeaza traiectorii din ce în ce mai pu.in coordonate. Viteza, volumul .i dimensiunile acestor curente globale aduc în prim-planul politicilor culturii tocmai aceste rupturi. Noi mi.cari culturale globale nu mai pot fi explicate doar în termenii modelelor centru-periferie, a teoriilor neomarxiste ale dezvoltarii .i subdezvoltarii sau a celor, aparent opuse, a "noii ordini mondiale". Omogenizarea nu face decât sa adune laolalta diferen.ele .i fracturile unei ordini incapabile sa se mai reinventeze.