Grupări regionale din America Latină

CAPITOLUL I

1.1. Aprecieri cu caracter general

Integrarea poate fi definita ca o reuniune a unor parti într-un întreg. Din punct de vedere al analizei economice, un grup de elemente se numeste integrat daca relatiile dintre acestea sunt stabile si reflecta o anumita coeziune. Unii autori care au extins aceste definitii la ansamblul national, supranational sau regional sustin ca integrarea este una dintre cele mai simple modalitati de deschidere spre exterior, care asigura dezvoltarea unor relatii comerciale, financiare si sociale privilegiate între entitatile considerate.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial problema integrarii economice regionale a devenit o preocupare atât pentru politicieni cât si pentru oamenii de stiinta care doreau sa gaseasca solutii viabile pentru înlaturarea numeroaselor obstacole aparute în dezvoltarea fiecarei natiuni. Initial, studiile au vizat schimburile comerciale între state, astfel ca cele mai dezbatute teme au fost legate de acordurile comerciale. Obiectivul principal al acestor acorduri era liberalizarea schimburilor economice între membri si ulterior, extinderea liberului schimb la scara planetara. Din studiile efectuate a rezultat faptul ca acordurile se refera doar la arii geografice limitate, astfel ca, pe de o parte ele contribuie la eliminarea anumitor piedici din comertul international iar pe de alta parte maresc protectionismul prin faptul ca mentin anumite discriminari si introduc altele noi fata de unii parteneri în cadrul schimbului. Acest fapt motiveaza necesitatea efectuarii unei ample analize pentru evaluarea avantajelor si inconvenientelor acestei forme de politica economica - acordurile comerciale regionale - ce nu constituie în opinia specialistilor decât un optim de rang secundar în raport cu liberul schimb.

Conform datelor OMC, au fost notificate peste 200 de acorduri comerciale regionale, de tipul uniunilor vamale, zonelor de comert liber sau alte tipuri de aranjamente preferentiale; mai mult de 150 fiind astazi în functiune. Se asteapta ca pâna în anul 2007, numarul acordurilor regionale negociate sa creasca la 300. Structura acestor acorduri este deosebit de complexa si multe tari fac astazi parte din mai multe acorduri.

În general tarile mici, în dezvoltare, sunt implicate în mai multe blocuri comerciale(media fiind de 3 acorduri). Pentru aceste tari, sperantele sunt mai mari din partea regionalizarii decât din partea globalizarii. Trecerea de la apologia strategiei de substituire a importurilor la cea a pietelor mari regionale, care poate asigura o protectie sporita, concomitent cu un acces la un numar tot mai ridicat de consumatori constituie una din principalele motivatii ale optiunii acestor tari. Comertul international constituie un factor mult mai important în cadrul dezvoltarii economice pentru tarile mici decât pentru tarile mari. De aceea, pentru acestea, regionalizarea constituie o modalitate mai eficienta de integrare în economia globala.

Cele mai multe întelegeri de acest tip sunt între tarile dezvoltate, în special cele europene (60%), tarilor în dezvoltare revenindu-le o parte mai mica (15%). Restul sunt întelegeri ce implica ambele categorii de tari.

Gruparile integrationiste regionale sunt extrem de diferite si sub aspectul motivatiilor ce determina tarile sa initieze astfel de acorduri. Impulsionarea comertului dintre statele, cel mai adesea, vecine, accesul la o piata de desfacere mai mare sau la o sursa de aprovizionare ce poate deveni mai ieftina, compensarea deficitului sau excedentului de forta de munca (în functie de gradul de integrare) pot constitui câteva dintre motivatiile economice. Multe dintre tari sunt animate si de interese politice.

Apartenenta la o grupare integrationista poate oferi garantii de securitate deloc de neglijat. Afinitatile culturale, istorice reprezinta, de asemenea, motivatii ce pot sta la baza consolidarii unor acorduri regionale. Surmontarea unor dificultati legate de distanta dintre parteneri si dorinta de a impulsiona schimburilor comerciale dintre state, ca urmare a eliminarii taxelor vamale, a reprezentat o motivatie pentru tarile insulare, în special, în dorinta acestora de a compensa cheltuielile de transport foarte ridicate ce constituie un serios obstacol în cresterea comertului exterior.