Grupări regionale europene

Primul pas în construcţia europeană este crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), Tratat semnat la Paris pe 18 aprilie 1951, intrat în vigoare la 25 iulie 1952, prin care se urmărea realizarea unei integrări europene sectoriale. În 1957 a fost semnat Tratatul care instituie Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA). Obiectivul Tratatului CEE este realizarea unei „Uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele europene”, crearea unei pieţe comune, în care mărfurile să circule liber şi cu un tarif vamal comun. Libera circulaţie a mărfurilor este completată de libera circulaţie a persoanelor, a serviciilor şi a capitalului. Un alt aspect este că acest Tratat enunţă primele politici sectoriale comune:

politica agricolă,

politica transporturilor,

politica comercială.

Fiecare dintre cele trei Comunităţi avea propriile instituţii, însă, prin Tratatul de la Bruxelles din 8 aprilie 1965, cele trei executive fuzionează. Cele trei Consilii de Miniştri, cele două Comisii, Înalta Autoritate CECO sunt înlocuite de un singur Consiliu şi de o singură Comisie. Este vorba despre o fuziune instituţională, deoarece cele trei Tratate rămân distincte. Trebuie menţionat şi compromisul de la Luxembourg, în urma căruia, în ianuarie 1966, s-a decis ca între statele membre deciziile sa fie luate prin unanimitate în domeniile care ating interese fundamentale ale statelor-membre.

Comunitatea Economică Europeană

CEE vizează crearea unei pieţe comune generalizate, prin trecerea de la o integrare economică sectorială (piaţa cărbunelui şi oţelului) la o integrare de ansamblu a economiilor statelor membre.

Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene stabilea ca scop, încă din preambul, menţinerea şi întreţinerea păcii şi libertăţii, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă ale lucrătorilor, dezvoltarea armonioasă a regiunilor.

Tratatul asupra CEE îşi fixează obiective ambiţioase, enumerate în preambulul său. Statele membre se declară:

hotărâte să stabilească fundamentele unei uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele europene;

decise să asigure, printr-o acţiune comună, progresul economic şi social al popoarelor lor şi să elimine barierele ce divizează Europa;

să desemneze ca scop esenţial al eforturilor lor ameliorarea constantă a condiţiilor de viaţă şi de muncă ale popoarelor lor;

preocupate să consolideze unitatea economiilor lor şi să asigure dezvoltarea armonioasă a acestora reducând decalajele dintre diferitele regiuni şi întârzierea celor mai puţin favorizate;

decise să consolideze, prin constituirea acestui ansamblu de resurse, salvgardarea păcii şi libertăţii şi cheamă celelalte popoare ale Europei care le împărtăşesc idealul să se asocieze efortului lor.

Obiectivele pentru îndeplinirea acestui scop stabileau, în special, promovarea unei dezvoltări armonioase şi echilibrate în toate statele membre, stabilirea sporită a acestora şi relaţii mai strânse pentru realizarea unei uniuni mai puternice între ele. Se aveau în vedere:

instituirea unei pieţe comune şi apropierea politicilor economice ale statelor membre;

eliminarea taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative în comerţul dintre statele membre;

garantarea celor patru libertăţi ale pieţei unice: libertatea de circulaţie a persoanelor; libertatea de circulaţie a mărfurilor; libertatea de circulaţie a serviciilor; libertatea de circulaţie a capitalurilor;

o politică comercială comună faţă de ţările terţe;

politici comune în domeniul agriculturii şi transporturilor;

armonizarea legislaţiilor naţionale;

crearea Fondului Social European şi a Băncii Europene de Investiţii;

Aceste obiective politice se traduc prin punerea în practică a politicilor concrete:

uniune vamală industrială, prin eliminarea taxelor vamale intracomunitare şi desfiinţarea contigenţelor cantitative. O uniune vamală se distinge printr-o zonă de liber-schimb, prin implementarea unei protecţii exterioare uniforme (tarif vamal comun). Uniunea vamală este programată pentru o perioadă tranzitorie de 12 ani, divizată în trei etape a câte patru ani;

o politică agricolă comună;

o politică comercială comună;

o politică concurenţială.