Grupurile și Munca în Echipă

INTRODUCERE

“Dacă doreşti schimbarea fără a schimba sistemul de recompense, nimic nu se schimbă.”

Paul Allaire

Domeniul comportamentului organizaţional urmăreşte studierea, explicarea şi anticiparea comportamentului indivizilor şi grupurilor în organizaţii şi utilizează cunoştinţe provenind în special din ştiinţe ca psihologia, sociologia şi antropologia. Obiectul de studiu al acestui domeniu se articulează în jurul a trei componente:

• individul. O organizaţie, înainte de toate, este un ansamblu de indivizi care interacţionează. Fiecare persoană este unică şi se caracterizează prin personalitate, valori, atitudini, aptitudini şi abilităţi, aşteptări şi experienţe care îi sunt proprii;

• grupul. Organizaţia tinde să canalizeze energia indivizilor cu ajutorul unei diversităţi de grupuri. Să ne gândim, de exemplu, la diferitele compartimente care constituie o structură organizatorică sau la echipele temporare care apar în structurile pe proiecte. Studiul comportamentului social în organizaţii nu se limitează, însă, doar la construirea grupurilor şi echipelor de muncă astfel încât să se obţină un maxim de performanţă organizaţională, ci şi la înţelegerea şi explicarea comportamentului social informal ca şi a unor procese organizaţionale care afectează grupurile, precum comunicare, conflict, putere şi leadership;

• organizaţia în ansamblu. Această componentă înglobează studierea relaţiei organizaţie-mediu şi a unor aspecte organizaţionale generale ca şi cultura organizaţională, strategia, structura organizaţiei şi legătura dintre acestea şi comportamentul indivizilor şi grupurilor din organizaţie.

De ce este studiat comportamentul organizaţional?

Oamenii manifestă nevoia de a înţelege, prevede şi influenţa comportamentul altora la locul de muncă. Fiecare dintre noi doreşte să cunoască cât mai multe despre lumea în care trăim, adevăr cu atât mai mare în ce priveşte organizaţiile, pentru că acestea au efecte profunde asupra vieţii noastre.

În organizaţii, oamenii doresc să înţeleagă de ce se produc anumite evenimente şi să anticipeze la ce să se aştepte pe viitor pentru a putea participa cât mai activ şi a beneficia de cele mai bune rezultate în urma acestora. Prevederea şi explicarea nu sunt însă sinonime. Dacă domeniul comportamentului organizaţional asigură o fundamentare ştiinţifică care ne ajută să îmbunătăţim anticipările referitoare la evenimentele din organizaţii când se reunesc anumite condiţii, explicarea acestora este mai complexă pentru că deciziile şi acţiunile oamenilor pot avea cauze foarte diferite, sunt determinate de o multitudine de factori şi necesită un răspuns specific.

Cei mai mulţi dintre noi doresc să influenţeze mediul în care lucrează. Astfel, vrem să ştim cum să comunicăm eficace, cum să luăm decizii mai bune, cum să gestionăm conflictele, cum să generăm implicare şi să-i mobilizăm pe ceilalţi pentru ideile noastre, etc.

CAPITOLUL 1:

Grupurile şi munca în echipă

1.1. Ce sunt grupurile?

În vorbirea de zi cu zi, folosim frecvent, noţiunea de grup.

Grupul reprezintă doi sau mai mulţi oameni care acţionează interdependent pentru a realiza un scop comun.

Caracteristica esenţială a grupului este interacţiunea . Ea indică cine este şi cine nu este în cadrul grupului. Interacţiunea dintre membrii grupului nu presupune ca aceştia să se găsească faţă în faţă şi nu este neapărat verbală.

Interacţiunea evidenţiază faptul că membrii grupului se bazează, într-o anumită măsură, unii pe alţii pentru atingerea unor scopuri.

Apartenenţa la grup este importantă din două motive:

• În primul rând, pentru că grupul exercită influenţă asupra noastră (prin apartenenţă achiziţionăm multe din credinţele, valorile, atitudinile şi comportamentele noastre).

• În al doilea rând, pentru că grupul este contextul prin care noi putem exercita influenţă asupra altora.

Grupurile pot fi: formale şi informale.

Grupurile formale de lucru sunt grupuri stabilite de către organizaţie pentru a facilita realizarea scopurilor organizaţionale. Ele sunt special create pentru a canaliza eforturile individuale într-o direcţie corespunzătoare. Cel mai obişnuit grup formal este constituit dintr-un superior şi subordonaţii săi.

Grupurile informale sunt acele grupuri care apar pe cale naturală ca răspuns la interesele comune ale membrilor organizaţiei. Grupurile informale pot ajuta sau dăuna organizaţiei, în funcţie de normele lor de comportament.

1.2. Formarea grupurilor

Formarea grupurilor este influenţată de mai mulţi factori:

a. Oportunităţile de interacţiune

O primă condiţie de formare este posibilitatea de interacţiune. Atunci când oamenii sunt capabili să interacţioneze unii cu alţii, ei sunt capabili să recunoască faptul că ar putea avea obiective comune şi că pot să realizeze aceste obiective prin încredere reciprocă.

b. Potenţialul de realizare a obiectivelor

Potenţialul de realizare a obiectivelor este un alt factor care contribuie la formarea şi menţinerea grupurilor. Obiectivele fizice sau scopurile intelectuale sunt adeseori realizate mai eficient ca urmare a împărţirii cu grijă a muncii între membrii grupului. Grupurile pot realiza, de asemenea, scopuri social-emoţionale cum ar fi stima şi siguranţa.

c. Caracteristicile personale ale membrilor

Caracteristicile personale ale membrilor pot influenţa formarea şi menţinerea grupului. Dacă ne referim la atitudine, există numeroase dovezi că "cine se-aseamănă se-adună". Asta înseamnă că oamenii cu atitudini similare tind să fie atraşi unii de alţii. Atunci când ne referim la caracteristici de personalitate, este adevărat că oamenii care se aseamănă se simt atraşi unii de alţii, dar şi cei opuşi se atrag uneori. De exemplu, oamenii dominanţi pot căuta compania celor supuşi. Aici vorbim, în principal, despre atracţia şi gruparea informală.

Atunci când organizaţiile alocă personal pentru grupuri formale de lucru, ele o fac distribuind în cadrul grupului oameni cu abilităţi, atitudini sau personalităţi diferite, dar complementare.