Guvernanță Corporativă

I. Scandalul financiar ANDERSEN

Înfiinţată în 1913 la Chicago, de profesorul universitar cu acelaşi nume, societatea de expertiză contabilă Andersen şi-a construit reputaţia internaţională pe baza serviciilor de audit financiar oferite companiilor. Cu venituri de 9,3 miliarde de dolari în ultimul exerciţiu financiar (încheiat la 31 august 2001) şi 85.000 de angajaţi în 84 de state, Andersen a fost pus nu numai în pericol de a+şi pierde poziţia din fruntea clasamentului mondial al firmelor de audit, ci şi de a dispărea complet. (şi asta pentru că firma de audit, angrenată în răsunatorul faliment al grupului energetic Enron, a plonjat într-o situaţie imposibil de controlat).

În ciuda negocierilor , Andersen nu a găsit nici un cumpărător şi a fost pusă sub acuzare, la 14 martie 2001, pentru obstrucţionarea justiţiei în cadrul scandalului Enron.

În 1915, la doi ani după înfiinţare, sub denumirea Andersen, DeLany & Co., cabinetul solicita ca impactul economic al unui eveniment semnificativ, cum este scufundarea unui vas de marfa, să fie reflectat în registrul contabil al companiei de navigaţie respective.

Firma este, de asemenea, prima din profesiunea contabilă care adopta un program oficial de recrutare a angajaţilor din randul absolvenţilor de colegiu, în anul 1916.

La mijlocul anilor '50, Arthur Andersen & Co. face primul pas catre extinderea pe plan internaţional, prin deschiderea unei reprezentanţe la Mexico City, iar în anul 1959 firma admite pentru prima data parteneri din alte ţari decat SUA.

În 1968, succesul firmei este confirmat de veniturile sale, exprimate prin nouă cifre, după ce crescuseră de la 96,9 milioane de dolari (1967) la 115,6 milioane de dolari.

La un an dupa, Arthur Andersen devine prima firma internaţionala de servicii profesionale care publica rapoarte financiare auditate, iar în 1979 ajunge cea mai mare din lume cu peste 1000 de parteneri. Ca reacţie la schimbarile rapide şi diverse ale domeniului contabil şi de consultanţa, Arthur Andersen Worldwide Organization creează o practică separată de consultanţă. Firma reorganizata îşi dublează veniturile în primii cinci ani, la 6,7 miliarde de dolari, în timp ce concurenţii înregistrează o creştere mai lentă. În 1993, Arthur Andersen fuzioneazaă cu compania niponă Asahi & Co., care devine o firmă membraă a Arthur Andersen, SC. Ca urmare, Arthur Andersen devine lideră şi în regiunea Asia-Pacific, după continentul american.

În 2000, disputa dintre Arthur Andersen şi Andersen Consulting - divizia de consultanţa a cabinetului - este încheiată prin arbitrajul Camerei Internaţionale de Comerţ, cele două organizaţii fiind separate legal. Dreptul exclusiv de a utiliza numele Andersen este acordat Arthur Andersen, care rămâne parte a Andersen Worldwide Organization. Cu un an mai târziu, Arthur Andersen îşi schimba denumirea în Andersen.

La 1 ianuarie 2001, Andersen Consulting devine Accenture, schimbare de identitate pentru care consultanţii societaţii ar trebui să se felicite în prezent, într-un moment în care foştii lor colegi auditori de la Andersen vad formidabila notorietate a firmei întorcându-se împotriva lor, după afacerea Enron

În fapt, firma de audit contabil a continuat sa opereze în ambele domenii după separarea de Accenture, pentru a nu se priva de activitatea extrem de rentabilă de consiliere. Andersen oferea grupului Enron atât servicii de consultanţă, cat şi de audit contabil. Acest melanj a fost blamat, la 11 martie, de "comitetul de supraveghere independent" - creat în februarie de Andersen şi condus de fostul preşedinte al Rezervei Federale a SUA, Paul Volcker. Comitetul a recomandat, în cele din urmă, o separare definitivă a activităţilor de audit şi de consultanţă, considerată indispensabilă pentru a asigura "independenţa şi integritatea practicilor de audit ale Andersen".

În aparărea sa, Andersen poate argumenta că marii săi concurenţi procedau la fel. De-abia la 31 ianuarie, în urma afacerii Enron, PricewaterhouseCoopers (PwC) şi-a anunţat decizia de a se desparţi de divizia sa de consultanţă în management, PwC Consulting, prin introducerea acesteia la bursă. Explicaţia acestor schimbari provine din faptul ca, în întreaga lume, unda de şoc a colapsului Enron s-a propagat cu o violenţa neaşteptata. Grupul energetic, al şaptelea din SUA, cu o cifra de afaceri de peste 100 miliarde de dolari, s-a prabuşit în şase saptamani, la sfarşitul lui 2001.

Un process cu statul

Anderson a fost pusǎ sub acuzare, la 14 martie 2001, pentru obstrucţionarea justiţiei dupa ce recunoscuse cǎ a distrus unele registre contabile ale Enron. Punerea sub acuzaţie a intervenit la douǎ luni de la lansarea investigaţiei în cazul falimentului.

În opinia reprezentanţilor Andersen, care a fost auditorul grupului energetic panǎ în luna ianuarie, când a fost concediat, acuzaţia reprezintǎ "un abuz grav de putere al guvernului".

Procesul a început pe 6 mai, în faţa unui tribunal din Houston (Texas).Potrivit procurorului general adjunct Larry ’Thompson, acuzaţia se referǎ la distrugerea în mod deliberat a unor probe relevante pentru anchetatori."Portbagajele a zeci de maşini au fost încǎrcate la sediile Andersen şi Enron cu tone de documente, cu scopul distrugerii acestora", a mai spus Thompson.

Anchetatorii considerǎ ca partenerii Andersen şi-au anunţat, la rândul lor, angajaţii sǎ distrugǎ imediat documentele legate de cazul Enron.

Aceastǎ strategie a început, potrivit Departamentului Justiţiei, la numai câteva zile dupa ce Enron şi-a alertat auditorul, pe data de 19 octombrie 2001, cu privire la o investigaţie lansatǎ de Comisia de supraveghere a operaţiunilor bursiere.

Procurorul general adjunct al Statelor Unite a mai arǎtat cǎ documentele Enron au fost distruse atat în Houston, la sediul central al Andersen, cat şi în Portland şi Chicago, precum şi la Londra.