Guvernanța Corporativă în Industria Farmaceutică din România

Rezumat

În România, guvernanţa corporativă a apărut, din punct de vedere conceptual şi reglementar, abia la începutul anilor 2000. Întârzierea are ca explicaţie paşii anevoioşi făcuţi pe linia reformelor politice, juridice, economice şi sociale. În ultimii ani însă, contextul guvernanţei

corporative din România s-a schimbat. Responsabilitatea şi transparenţa au devenit factori cheie nu doar pentru acţionari, ci şi pentru investitori, creditori, furnizori şi alte părţi participante.

În acest context, merită să se analizeze, pe baza datelor statistice, gradul de dezvoltare a guvernanţei corporative în România. Indicatorii reţinuţi sunt legaţi de atributele bordului, în special structura bordului, mărimea, independenţa, frecvenţa întâlnirilor şi alţi factori. Sursa o

reprezintă datele publicate oficial de către companiile listate la Bursa de Valori Bucureşti (BVB, precum și informașiile publicate pe site-urile oficiale ale companiilor analizate (ANTIBIOTICE S.A., BIOFARM S.A., ZENTIVA S.A.)

1. Introducere

Guvernanţa corporativă reprezintă un ansamblu de „reguli ale jocului” prin care companiile sunt gestionate intern şi supervizate de consiliul directorilor, în scopul de a proteja interesele tuturor părţilor participante. Ea „specifică repartizarea drepturilor şi responsabilităţilor între diferiţii participanţi într-o companie precum consiliul, managerii, acţionarii şi alte părţi participante, şi precizează regulile şi procedurile pentru luarea deciziilor referitoare la afacerile companiei. În acest fel, ea furnizează structura prin care sunt stabilite obiectivele companiei şi mijloacele de atingere a acestora şi se monitorizează performanţa”.

Există doua modele de gurvenanță corporativă, după cum urmează :

- Modelul de guvernanţă anglo-saxon (specific firmelor din Marea Britanie, S.U.A., Hong Kong şi Australia) - reprezintă un model bazat pe influenţa externă exercitată de pieţele de capital active, puternic dezvoltate, cu instituţii de reglementare a pieţelor care dezvoltă practici şi politici de guvernanţă corporativă consistente.

- Modelul de guvernanţă corporativă continental, respectiv germano-japonez (specific companiilor din Europa continentală precum şi celor din Japonia) - reprezintă un sistem bazat pe control intern impus de acţionari puternici şi de finanţatori (bănci)

2. Obiectivul cercetării

Obiectivul cercetării noastre este să investigheze, pe baza datelor statistice, nivelul de importanţă acordat principiilor de guvernanţă corporativă în România. Sursa o reprezintă datele publicate oficial de către companiile listate la BVB, precum și pe site-urile oficiale ale acestor companii. În realizarea studiului am luat în considerare trei dintre cele mai importante companii din industria farmaceutică, soicetăți care activează pe piața din România.

3. Metodologia de cercetare

Metodologia de cercetare a presupus prezentarea aspectelor relevante referitoare la guvenranța corporativă din România, concept recent pe piața românească, continuând cu aducerea în discuție a principaleor riscuri care afectează piața farmaceutică din țara noastră, urmând a particulariza aceste aspecte teoretice prin realizarea unui studiu de caz referitor la aplicarea guvernanței corporative la trei din principalele companii din industria farmaceutică autohtonă: ANTIBIOTICE S.A., BIOFARM S.A., ZENTIVA S.A.

3.1. Guvernanța corporativă în Romania

Guvernanţa întreprinderilor apare în ţara noastră, din punct de vedere conceptual şi reglementar, abia la începutul anilor 2000. Întârzierea este cauzată de paşii anevoioşi făcuţi pe linia reformelor politice, juridice, economice şi sociale, dar și de faptul că politicile guvernamentale de liberalizare a economiei după revoluţia anticomunistă tărăgănează încă după un deceniu de semicapitalism. Nu este prezentă o strategie privind dezvoltarea sectoarelor care să valorifice tradiţiile, resursele umane şi cele tehnologice ale societăţii româneşti. Bursa de valori de la Bucureşti marchează primele tranzacţionări începând cu 1995.

Comisia de Valori Mobiliare îşi îndeplineşte îndoielnic misiunea de supraveghere a circulaţiei valorilor. Dificultăţile cu care s-a confruntat sectorul bancar, în deceniul trecut, a condus la o implicare minoră a acestuia în sistemul de finanţare şi la lipsa de încredere pe care au manifestat-o partenerii acestora, la care se adaugă cea a acţionarilor minoritari, în cazul unor instituţii financiare româneşti şi cu capital străin.

Acesta este contextul în care, în 2001, BSE a creat, pentru admitere la Cota Bursei, Categoria Plus („a plusului de transparență”) şi a adoptat primul Cod de guvernanţă corporativă. Societăţile cotate puteau să promoveze în Categoria Plus numai după ce preluau integral în actele lor constitutive prevederile Codului de guvernanţă corporativă. Acest demers nu a avut succesul scontat, o singură societate solicitând promovarea în Categoria Plus. În anii următori, BSE a creat Institutul de Guvernanţă Corporativă, care s-a angajat în educarea emitenţilor cotaţi în ceea ce priveşte promovarea unor standarde de guvernanţă corporativă adecvate, şi a fost un participant activ în descoperirea celor mai bune practici de guvernanţă corporativă, contribuind la adoptarea Cartei Albe a Guvernanţei Corporative în ţările din Sud-Estul Europei. Cu toate acestea, implementarea guvernanţei corporative în România nu este lipsită de unele inconsecvenţe fundamentale:

- lipsa unei analize de detaliu privind raporturile între proprietari şi manageri;

- slaba implicare a celorlalte părţi participante în procesul de luare a deciziilor;

- lipsa unui cadru conceptual pentru o piaţă eficientă şi implicaţiile sale societale;

- implicarea discutabilă a auditorilor în promovarea guvernanţei întreprinderilor;

- eşecul reformelor de implementare a unui sistem contabil în acord cu evoluţiile internaţionale;

- slăbiciunea mecanismelor de control pentru o informare financiară sinceră, relevantă, fiabilă, inteligibilă, comparabilă şi semnificativă.