Henry Fayol în Știința Administrației

Henry Fayol (1841-1923), inginer francez, a fost cel care a dezvoltat prima teorie cuprinzatoare a managementului.El a publicat in 1916 cartea Administraţia industrială şi generală care stă la baza concepţiei sale administrative.Lucrarea a fost aproape ignorată în Statele Unite până la traducerea sa în limba engleză,care a apărut în 1949.

Fayol a fost una dintre cele mai influente persoane care au contribuit la concepte moderne de management şi care au propus ca primar să existe cinci funcţii de conducere:de planificare, organizare, de comandă, de coordonare şi de control.Fayol a fost marcat de lucru, de test, de timp şi s-au dovedit a fi relevante şi adecvate pentru managementul contemporan.Multe din ziua de azi, inclusiv textele de gestionare s-au redus de la cinci la patru funcţii: de planificare, organizare, de conducere şi de control.Fayol a crezut că managementul teoriei ar putea fi dezvoltat, şi apoi invăţat. Ca Socrate, Fayol a sugerat că managementul universal al omului este o activitate de corporaţie, care se aplică la fel de bine în familie.Fayol a fost descris ca fiind tatăl modern al managementului operaţional.

Fayol credea că conceptul de management era universal aplicabil oricarui tip de organizaţie. Deşi avea şase principii: tehnice, comerciale, financiare, tehnicii securităţii, de evidenţă şi de administrare, el s-a axat mai mult pe cel din urmă.Principiul de administrare se adresa variabilelor precum:divizarea muncii, autoritate sau putere, disciplină, unitate de conducere, unitate de comandă, subordonarea intereselor individuale la cele orgaziţionale, remunerarea corectă şi echitabilă, principiul centralizării, lanţul scalar, principiul egalitaţii, regula-fiecare la locul lui, stabilirea personalului, iniţiativa, spiritul de echipă.

Fayol este important deoarece a fost primul care a remarcat că managerii întreprinderilor din epoca sa au fost formaţi in marea lor majoritate în şcolile franceze de ingineri unde cursurile sunt exclusiv tehnice şi unde nu există cursuri de administraţie,comerţ,finanţe. El consideră că pentru a se forma o capacitate administrativă nu este suficientă practica afacerilor.

Fayol face repartiţia activităţilor pentru fiecare persoană din întreprindere şi trage două concluzii: activităţile administrative sunt prezente peste tot şi au o pondere din ce în ce mai mare pe măsura avansării în ierarhie, astfel că pentru persoanele din nivelurile superioare ale ierarhiei devine obligatorie studierea ştiinţei administraţiei.

Fayol se concentrează pe analiza activităţilor administrative, considerând că celelate activităţi nu mai au nevoie de teoretizare în timp ce în domeniul administrativ lipseşte o doctrină specifică. Activităţile administrative nu se referă la activităţile despre material şi maşini, ele privesc doar personalul. Fayol stabileste in urma acestei analize principii de administrare de o largă valabilitate: diviziunea muncii, unitate de conducere şi de comandă, gradul de descentralizare, ierarhia, ordinea materială şi morală, autoritate şi responsabilitate,disciplina, subordonarea interesului individual interesului general, stabilitatea şi unitatea personalului.

Fayol consideră că aceste principii de administrare sunt necesare şi suficiente: orice persoană care ar cunoaşte şi ar respecta aceste principii îşi va îndeplini în mod corect întreaga activitate administrativă. Nu este nevoie de indivizi excepţionali ci doar de o ştiinţă administrativă corectă.

Fayol a fost ferm convins că o ştiinţă a administraţiei şi o bună cunoaştere a acesteia sunt necesare pentru ca o întreprindere să funcţioneze eficace.El a insistat pe enunţarea unor principii de administrare valabile in orice situaţie. Aceste principii sunt de obicei deduse dintr-o analiză a activităţilor ale unei organizaţii. După cum era de aşteptat aceste principii au fost foarte criticate insistându-se pe dificultatea de a le implementa şi pe dimensiunile pe care le creează. Totuşi cea mai solidă critică vine din partea şcolii de resurse umane care atrage atenţia asupra totalei neglijări a dimensiunii psihologice şi psiho-sociale a organizaţiei.

Cele 14 principii ale lui Henry Fayol :

1. Divizarea Muncii (muncitorii trebuie specializaţi pentru a creşte productivitatea) se imparte in două categorii:

Diviziunea verticala a muncii

- Se concretizează în stabilirea liniilor de autoritate şi a fluxului de comunicaţii (de legături) din interiorul unei întreprinderi;

- Autoritatea – ansamblul responsabilităţilor atribuite unui manager în vederea realizării unor activităţi bine precizate de către un grup de persoane sau compartimente de muncă;

- Instrument prin care un manager îsi exercită libertatea de acţiune

Diviziunea orizontală a muncii

- Departamentarea sau separarea activităţilor din cadrul unei întreprinderi şi gruparea lor în posturi şi compartimente cu scopul specializării muncii şi creşterii eficienţei.