Impactul aderararii României la UE asupra IMM

Introducere

Obiectivul României a fost de a obţine statutul de membru al Uniunii Europene cu drepturi depline in anul 2007. La summit-ul de la Thessaloniki (Salonic) din anul 2004 s-a declarat că Uniunea Europeană sprijină acest obiectiv. Aceste lucruri erau difuzate frecvent pe orice post de televiziune,radio, presă.

Am ales această temă deoarece Uniunea Europeană reprezenta pentru mine,ca şi pentru mulţi dintre români, un miraj, mai ales datorită nivelului de trai ridicat din ţările membre. Am incercat de multe ori să inţeleg ce implică integrarea României in Uniunea Europeană. Daca ne va fi mai bine după integrare sau dacă vom rămâne la acelaşi nivel de trai şi după. Lucrarea s-a dezbătut pe tema impactului aderării României la Uniunea Europeană asupra IMM-urilor.

După realizarea părţii de teorie, am efectuat o parte practică, ce implică o cercetare de piată privind IMM-urile din sectorul textile. Acest sector l-am ales prin simplul fapt că sunt inginer de producţie in domeniul textile, iar efectele integrării asupra acestuia din urmă, erau de mare interes personal.

Ideea realizării chestionarului pentru partea practică, a venit tocmai pentru a mă ajuta să inteleg clar, pentru o eventuală confirmare sau infirmare a ceea ce bănuiam că se va intâmpla cu sectorul de textile- confecţii după integrarea in Uniunea Europeană.

Pâna să ajung la prezentarea concluziilor, voi defini câteva cuvinte cheie, pentru o inţelegere mai bună la ceea ce urmează.

Uniunea Europeană este o organizaţie care include 25 de state de pe continentul european, printre care, se include, din anul 2007 şi România.

Obiectivele U.E.:

- crearea unei cetăţenii europene,

- consolidarea unui spaţiu al libertăţii, securităţii si justiţiei,

- promovarea progresului economic şi social,

- afirmarea rolului Europei in lume.

Trecem la definirea tipului de activitate şi modul de organizare al sectorului de textile- confecţii, cel puţin până in prezent.

Sectorul industrial de textile şi confecţii constituie o componentă a economiei naţionale româneşti generatoare de aport valutar, de dezvoltare regională echilibrată, de stabilitate socială şi un mediu proprice formării iniţiativei particulare.

Până in prezent tipul de activitate prestat de acest sector, se baza pe sistemul lohn.

Sistemul lohn. Afacerile în regim de lohn sunt axate pe producerea unor articole folosind mână de lucru necalificată sau puţin calificată locală, considerată ieftină pe plan internaţional. În cazul în care se foloseşte o materie primă, aceasta este importată, prelucrata, apoi exportată din nou. Părţile sunt formate din exportator şi importator, sau ordonator şi executant.

De obicei ordonatorul este o firmă cu prestigiu, cunoscută pe piaţă internaţională. Acest tip de contract se întâlneşte mai mult în industria uşoară (textilă, de fabricare a încălţămintei sau a ţesăturilor şi ornamentelor).

Efectele integrării nu au intârziat să apară si asupra acestui sector. Din nefericire ele au fost de cele mai multe ori negative. Activitate practicată a avut şi ea de suferit. Stiind că multe firme au ajuns in pragul falimentului dupa integrare, am ales pentru cercetare , un numar de 30 de firme din Iasi. Intervievaţii au fost fie managerii firmei,fie inginerii. Intrebările au fost realizate in funcţie de necesarul de informatii pe care il doream.

Ideea pusă in discuţie a fost exact tema lucrării: Impactul Aderării României la Uniunea Europeană Asupra IMM- urilor (IMM-urile din sectorul textile- confecţii).

Rezultatele obţinute au fost foarte aproape de ceea ce bănuiam dinaintea cercetării.

Efectele integrării au fost nefaste asupra acestui sector, prin simplul fapt că a crescut nivelul de trai, s-au mărit salariile, au crescut costurile cu utilităţile din firmă. Firmele mari de la care se subcontracta până in prezent, au apelat la alte ţări cu “mâna de lucru” mai ieftina, pentru realizarea comenzilor. Mărcile înregistrate devin o necesitate şi în industria textilă românească

Trecerea de la producţia în lohn la marcă proprie a început să devină o necesitate pentru marea majoritate a producatorilor autohtoni din industria textilă.Agenţii economici din această industrie trebuie să conştientizeze importantă şi necesitatea înregistrării produselor ca marcă proprie. Este singura şansa de salvare a industriei de textile româneşti.

CAPITOLUL 1

România şi Uniunea Europeană

1.1. Istoricul relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi România

România este prima ţara din Europa Centrală şi de Est care a derulat relaţii oficiale cu Comunitatea Europeana. Cele două părţi au semnat un acord prin care, în 1974, România era inclusă în Sistemul Generalizat de Preferinţe, iar în 1980 Acordul asupra Produselor Industriale.

Relaţiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeana datează din 1990. În 1991 a fost semnat Acordul privind Comerţul şi Cooperarea, ca urmare a reorientarii României către valorile democratice. Acordul European a intrat în vigoare pe 1 februarie 1995, după ce prevederile comerciale intraseră deja în vigoare în 1993, printr-un “Acord Provizoriu”.

România depune cererea de a deveni membră a Uniunii Europene în 22 iunie 1995. În iulie 1997, Comisia Europeana publicata “Opinia asupra Cererii României de a deveni membru al UE”, iar în anul următor este produs un “Raport periodic privind progresele înregistrate de România în vederea aderării” .

În cel de al doilea “Raport periodic” asupra României, publicat în octombrie 1999, Comisia recomanda începerea negocierilor cu România, în anumite condiţii, printre care îmbunătăţirea situaţiei copiilor instituţionalizaţi şi elaborarea unei strategii economice pe termen mediu. Rapoartele periodice sunt publicate anual. Urmare a Deciziei Consiliului European din Decembrie 1999 de la Summit-ul de la Helsinki, negocierile pentru aderare au început cu România în februarie 2000. Pentru a sprijini România în eforturile de pregătire în vederea aderării la UE, în 2002 Comisia Europeana a elaborat “Foaie de parcurs pentru Bulgaria şi România-Comunicare a Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European”.