Impactul crizei economice asupra economiilor țărilor din Uniunea Europeană. o perspectivă comparativă

INTRODUCERE

Aproape în orice domeniu al activităţii umane există preocupări privind disfuncţionalităţile care pot să apară în interiorul lui şi, de aceea, se studiază cauzele, modul de apariţie şi manifestări a acestora, cât şi consecinţele lor. Crizele sunt astfel de disfuncţionalităţi. Economiştii analizează criza după criterii specifice, atribuindu-i caracteristicile unor fenomene cu urmări nefaste pentru organizaţii, instituţii şi grupuri sociale afectate: inflaţia, şomajul, stagnarea, recesiunea etc.

O criză financiară veritabilă are drept caracteristică faptul că un accident bine localizat are capacitatea de a se propaga la nivelul întregului sistem financiar. De aceea, importanţa temei acestei lucrări implică analiza influenţelor şi impactului crizei economico – financiare actuale asupra economiilor statelor membre ale Uniunii Europene.

Problemele apărute într-o ţară, dacă nu sunt soluţionate la timp, afectează şi economia altor ţări. Şi atunci, efectele crizei respective sunt mai grave. Prin urmare gestiunea corectă a crizelor economico – financiare presupune nu numai politici şi strategii de prevenire a acesteia, dar şi metode de management adecvat tipului de criză.

Luând în considerare rolul şi importanţa stabilităţii economico – financiare a unui stat, analiza crizelor prezintă un interes deosebit.

Criza actuală diferă de alte crize prin amploarea ei, afectând în momentul de faţă un număr foarte mare de ţări. Dacă până acum erau afectate cu precădere ţările în curs de dezvoltare, în actuală criză au fost implicate şi cele mai dezvoltate ţări ale lumii. De aceea este important să cunoaştem cum a apărut această criză şi care sunt implicaţiile acesteia asupra economiilor ţărilor membre ale Uniunii Europene.

Principalul obiectiv de cercetare al lucrării de faţă îl constituie modul cum a apărut criza economico - financiară mondială din Statele Unite ale Americii, canalele de transmisie şi răsfrângerea ei asupra ţărilor emergente.

Structura lucrării a fost determinată de scopul şi motivaţia temei, de cadrul problematicii abordate, astfel încât lucrarea conţine: introducere; patru capitole; încheiere, ce inserează concluziile; bibliografie; în scopul detalierii obiectivelor lucrării, capitolele sunt divizate în subcapitole.

Capitolul I: se referă la definirea conceptului de criză, formele şi tipologiile de crize, la abordari istorice ale crizelor economico – financiare internaţionale şi la geneza actualei crize economico – financiare.

Capitolul II: reflectă impactul actualei crize economico – financiare asupra statelor membre ale Uniunii Europene, cât şi unele măsuri impuse de S.U.A., dar şi de Uniunea Europeană.

Capitolul III: vizează o analiză comparativă a impactului crizei economice asupra unor state din Uniunea Europeană, studii de caz pe state membre ale Uniunii Europene precum Grecia, Polonia şi România.

Capitolul IV: se referă la măsurile şi soluţiile adoptate de statele din Uniunea Europeană, cât şi a unor ameninţări referitoare la „apusul” monedei euro, dar şi a unor previziuni referitoare la criza economică.

Conluziile lucrării sunt axate pe extragerea celor mai importante aspecte cu privire la criza economico – financiară şi previziunile pentru viitorul economiilor statelor afectate de criză, inclusiv statele membre ale Uniunii Europene.

CAPITOLUL 1

Abordări conceptuale privind criza economică

Motto: „Criza economică nu atinge deloc

pe cei bogaţi, găsitori întotdeauna

a unor soluţii pentru a-şi proteja

milioanele ci pe dezmoşteniţii soartei”

(Camil Petrescu)

1.1. Noţiunea de criză economică

Criza, ca şi războiul, face parte integrantă din viaţa societăţii omeneşti, în ansamblu ei. Nici o societate nu s-a dezvoltat şi nu se dezvoltă linear, ci cunoaşte momente simetrice, asimetrice, evoluţii rapide şi stagnări, progrese şi regrese, situaţii de normalitate şi de anormalitate, crize şi conflicte.

Crizele devin probleme prioritare de reflecţie şi acţiune când manifestările lor afectează ordinea socială, viaţa unor mari comunităţi de oameni, iar efectele sau consecinţele lor multiple nu mai pot fi controlate. Crizele, indiferent de natura şi aria lor de manifestare (generală sau particulară), reprezintă un factor de tulburare a ordinii şi stabilităţii sociale.

În funcţie de domeniul de manifestare, crizele pot fi: politice, financiare, economice, administrative, educaţionale, medicale, alimentare, morale, instituţionale, militare, nucleare, ale valorilor spirituale, ale culturii naţionale, ale sistemelor şi tehnologiei, ale codurilor juridice etc. Criza politică şi criza economică – în formele lor explozive – au cel mai puternic impact social, fiind generatoare de situaţii insurmontabile pentru cetăţeni, datorită consecinţelor directe ale acestora asupra celorlalte domenii de activitate socială.

Unele crize, cum ar fi cea financiară, cea alimentară, militară sau nucleară, dobândesc un caracter global, devenind crize mondiale, datorită impactului produs şi uşurinţei cu care se extind de la o ţară la alta.

Noţiunea de criză prezintă o relevanţă cognitivă specială pentru ştiinţele despre om şi societate. Spre deosebire de fenomenele şi procesele din natură, care se produc independent de voinţa şi conştiinţa oamenilor, fenomenele şi procesele caracteristice lumii social – umane influenţează în mod direct viaţa oamenilor şi, ca atare, se impun cu prioritate în registrul de cunoaştere al ştiinţelor sociale.

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române criza este definită ca fiind o manifestare a unor dificultăţi (economice, politice, sociale etc.) sau perioade de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate, iar criza economică este definită ca fiind acea fază a ciclului economic în care se formează un surplus relativ de mărfuri în raport cu capacitatea de cumpărare limitată a populaţiei, ceea ce duce la scăderea producţiei, faliment, şomaj etc. În general, criza economică reprezintă situaţia de impas în care se află la un moment dat activităţile economice, materializându-se printr-o încetinire, scădere sau stagnare a activităţilor de esenţă economică.