Impactul globalizării economiei asupra economiilor în dezvoltare

Introducere

Procesul de globalizare a economiei mondiale, a început la mijlocul anilor 1980, a căpătat noi valenţe şi adepţi în anii 1990 şi continuă în prezent să se manifeste cu putere deşi are de înfruntat concepţii regionaliste şi naţionaliste, precum si criza actuala.

Într-un sens larg, procesul de globalizare economică, poate fi definit ca fiind procesul dinamic al creşterii interdependenţelor dintre statele naţionale, ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor dintre acestea şi variatele sfere ale vieţii economice, politice, sociale şi culturale.

Abordată din punct de vedere economic şi financiar, globalizarea poate fi definită drept întărirea şi lărgirea legăturilor dintre economiile naţionale pe piaţa globală a bunurilor, serviciilor şi mai ales a capitalurilor.

Globalizarea a devenit un proces obiectiv ce se desfăşoară cu o viteză adeseori ameţitoare, cuprinzând în sfera sa cvasitotalitatea statelor lumii. Sub aspect strict economic, al eficienţei alocării şi utilizării resurselor, globalizarea economică apare ca un fenomen raţional, de natură să furnizeze un volum mai mare de bunuri şi servicii cu resurse tot mai puţine.

Globalizarea economică presupune, aşadar, în esenţă, globalizarea procesului de creare a producţiei interne brute ale statelor lumii.

In Primul Capitol al tezei voi aborda pur teoretic fenomenul de globalizare, cuprinzind aspectele generale si conceptuale, factorii determinanti si cele cinci dimensiuni ale globalizarii (globalizarea ca interdependenta in crestere la nivel mondial; globalizarea ca expansiune a dominatiei si dependentei; globalizarea ca omogenizare a lumii; globalizarea ca diversificare in interiorul „comunitatilor teritoriale”; si globalizarea ca o unificare a discontinuitatilor temporale), precum si avantajele si inconvenientele procesului de globalizare a economiei.

In Capitolul II voi analiza nemijlocit impactul globalizarii economiei asupra tarilor in curs de dezvoltare, efectele pozitive si negative ce rezulta in urma antrenarii tarilor in curs de dezvoltare in procesul de globalizare economica. Ca exemple, voi analiza evolutia economica a Romaniei si Chinei ca tari in curs de dezvoltare.

Capitolul III il voi dedica analizei evolutiei si perspectivelor Republicii Moldova in contextul globalizarii economiei, precum si avantajele si dezavantajele procesului de globalizare pentru Republica Moldova pe fonul crizei financiare si economice actuale.

Capitolul I. GLOBALIZAREA SI ORIGINILE EI.

1.1Aspecte generale si conceptuale privind globalizarea.

Cu câteva decade în urmă, era încă posibil să plecăm de acasă şi să vizităm locuri diferite unde totul, începând cu arhitectura, peisajul, limba, modul de viaţă, felul de a se îmbrăca al oamenilor şi terminând cu valorile după care se ghidează populaţia erau total altfel decât cele pe care le cunoşteam noi. Aceia erau anii în care puteam observa cu ochiul liber diversitatea culturală. Dar o dată cu globalizarea economică, diversitatea dispare rapid. Scopul principal al economiei globale este acela ca toate ţările să se omogenizeze într-un tot unitar. Când lanţurile hoteliere îşi fac reclamă prin faptul ca toate camerele lor sunt identice in fiecare oraş din lume, ele nu menţionează ca acele ţări devin identice şi din alte puncte de vedere : maşini, zgomot, smog, violenta, fast-food-uri, McDonald's, Nike, Levis, păpuşile Barbie, televiziunea si filmul american.

Globalizarea este un termen foarte uzitat căruia îi putem atribui numeroase semnificaţii. Prin acest termen putem înţelege dezvoltarea pieţelor financiare globale, creşterea corporaţiilor transnaţionale şi dominaţia lor crescândă asupra economiilor naţionale. Majoritatea problemelor pe care oamenii le asociază globalizării, incluzând pătrunderea valorilor de piaţă în acele domenii de care ele nu aparţin în mod tradiţional, pot fi atribuite acestor fenomene. S-ar putea discuta totodată despre globalizarea informaţiei şi a culturii, despre răspândirea televiziunii, a Internetului şi a celorlalte forme de comunicare şi despre mobilitatea crescută a comercializării ideilor.

Globalizarea mai poate fi definită ca un set de structuri şi procese economice, sociale, tehnologice, politice şi culturale care reies din caracterul schimbător al producţiei, consumului si comerţului de bunuri. S-au petrecut multe schimbări in economia mondiala, de altfel putem considera globalizarea ca un rezultat a creării pieţei mondiale. Dar globalizarea nu poate fi sinonimă cu internaţionalismul şi cu transnaţionalismul. Cele doua procese îşi au ,,rădăcinile" în modul mercantilist de a regiza comerţul, în special după Primul Război Mondial, într-un model multinaţional de dezvoltare.

Există patru caracteristici principale care pot explica originile globalizării, si ele sunt:

- integrarea în pieţele mondiale ale economiilor naţionale

- tranziţia de la economia ,,high volume" la cea „high value" care rezulta din cunoaşterea tot mai buna a produselor şi serviciilor folosite pe piaţa

- sfârşitul bipolarităţii între capitalism şi socialism în privinţa costurilor de producţie

- configurarea noilor blocuri economice.

Aşa cum am definit-o , globalizarea este un fenomen relativ recent care deosebeşte

prezentul de ceea ce se petrecea acum 50 sau chiar 25 de ani.

La sfârşitul celui De-al Doilea Război Mondial, tranzacţiile Internaţionale de capital erau strict controlate de majoritatea statelor. Instituţiile rezultate la Bretton Woods, Fondul Monetar Internaţional (FMI) si Banca Mondială, au fost concepute tocmai pentru a facilita comerţul internaţional şi investiţiile într-un mediu caracterizat prin restricţionarea fluxurilor de capital privat. Controalele asupra mişcărilor de capital au fost treptat înlăturate, iar pieţele financiare off- shore, stimulate şi de criza petrolului din anul 1973, s-au dezvoltat rapid. Mişcările internaţionale de capital s-au accelerat la începutul anilor `80, în timpul lui Ronald Reagan şi Margaret Thacher, pieţele financiare devenind cu adevărat globale la începutul anilor '90, după colapsul imperiului sovietic.

Globalizarea este dorită din mai multe puncte de vedere. Întreprinderea privata este mai aptă să producă bogăţie decât statul. Mai mult, statele au tendinţa de a abuza de propria putere. Globalizarea oferă un grad de libertate individual pe care nici un stat nu-1 poate asigura. Concurenţa liberă la scară globală a eliberat talentele antreprenoriale şi creative şi a accelerat inovaţiile tehnologice.

Însă globalizarea are şi latura ei negativă. În ţările mai puţin dezvoltate, mulţi au suferit din cauza globalizării fără a primi un sprijin în ceea ce priveşte sistemul de securitate socială. Globalizarea a produs o alocare defectuoasă a resurselor între bunuri private şi cele publice. Pieţele sunt capabile să răspundă şi altor necesitaţi sociale. Pieţele financiare globale pot naşte crize. Este posibil ca locuitorii din ţările dezvoltate să nu fie pe deplin conştienţi de urmările devastatoare ale crizelor financiare deoarece acestea au tendinţa de a lovi mai crunt în ţările în curs de dezvoltare.